Dor de țară, dor de suflet românesc!

Cu toate că trăim vremuri tulburi, activitățile extracurriculare nu au dispărut din peisajul școlilor noastre, ci au îmbrăcat altă formă, s-au regrupat, astfel încât pagubele produse de pandemie la nivel de implicare să fie minime. În acest context se înscrie și implicarea elevilor în Concursul național „Biserica - familia românilor de pretutindeni”, inițiat și desfășurat de Patriarhia Română în cadrul paro­hiilor și adresat, în mod special, tinerilor care fac parte din grupurile de cateheză.

Fiind Anul omagial al pas­to­rației românilor din afara României, ediția ac­tua­lă a concursului urmăreşte implicarea parohiilor din diasporă, în parteneriat cu parohii din țară, punându-se accentul și pe latura umanitară, în contextul în care activitățile de voluntariat și caritate reprezintă un capitol special al proiectului. Așa a luat naștere „Dor de țară, dor de suflet românesc!”, proiect înscris în cadrul concursului mai sus menționat de Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”-Titan din București, reprezentată de preotul paroh Gheorghe Dincă, în parteneriat cu Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”-Torino, Italia, reprezentată de preotul paroh Gabriel Burcescu, dar și cu Liceul Teoretic Decebal din București, reprezentat de prof. Coman Bibica, în calitate de director, și subsemnata, în calitate de coordonator al Atelierului de pictură „Icoana - fereastră spre Absolut”.

Răspunsul neașteptat de prompt al elevilor la chemarea parohiei de a participa la acest eveniment a demonstrat că tinerii noștri doresc să se implice, nu au uitat de latura umanitară și sunt dispuși să doneze din timpul și energia lor unei cauze nobile. Grupul de elevi care repre­zin­tă Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”-Titan nu se regăseşte în cel de cateheză al parohiei şi nici nu sunt elevi ai Liceului Teoretic Decebal, ei învață în alte școli, dar îşi doresc să se implice, să comunice şi să înveţe lucruri noi. Unii dintre ei sunt participanți la Olimpiada meș­te­șu­gurilor artistice tradițio­nale, eta­pele municipală (București) și na­țională (Sibiu), unde au obținut nu­meroase premii şi, acum, în ca­drul proiectului şi-au arătat deschiderea spre a se implica, inclusiv prin sprijinul acordat colegilor mai noi în arta icoanei pe sticlă. Scopul acestui proiect este promovarea tradițiilor românești, astfel încât tinerii din diasporă să păstreze viu contactul cu identitatea și spiritualitatea ro­mâ­nească, fiind binecunoscut faptul că în străinătate dorul și ata­șa­men­tul față de țara în care te-ai năs­cut sunt mult mai puternic resimțite, iar orice contact cu valorile neamului care te-a odrăslit este un binecuvântat prilej de bucurie și de revenire în sine ca român.

Obiectivele principale ale proiectului sunt: înțelegerea în profun­zime a unui meșteșug vechi românesc, icoana pe sticlă, prin siste­ma­tizarea cunoștințelor legate de aceas­tă îndeletnicire, și executarea practică a unei icoane pe sticlă, în două etape - realizarea desenului după izvod, apoi pictarea propriu-zisă și organizarea unei expoziții cu vânzare, care a avut loc în duminica anterioară zilei de 8 martie.

Al doilea obiectiv important este de natură umanitară, fondurile obținute din vânzarea icoanelor realizate urmând a fi donate Fun­dației Filantropice Metropolis pentru nevoile copiilor ocrotiți aici. Precizăm faptul că, pentru această expoziție, Liceul Teoretic Decebal a donat zece icoane realizate de către elevi în cadrul Atelierului de pictură „Icoana - fereastră spre Absolut”.

O activitate premergătoare deosebit de importantă este prezen­ta­rea programului iconografic al bisericii, cu scopul de a înțelege logi­ca stabilirii acestuia și cum el este, la modul propriu, Biblia neștiuto­ru­lui de carte, cea care îl poartă pe credincios prin întreaga istorie a mântuirii atât înainte, cât și după venirea lui Hristos pe pământ, până la Judecata de Apoi.

Pentru a evidenția alte aspecte care țin de tradițiile poporului ro­mân, de mediul în care el s-a dezvoltat, în ziua de ajunul Mărțișo­ru­lui a fost organizată o vizită la Muzeul Național al Satului „Dimi­trie Gusti” din București, unde ti­nerii participanți au avut posibilitatea să vadă legătura strânsă din­tre Biserică și comunitate, au observat modul în care erau organizate comunitățile, cum erau structurate gospodăriile, ce unelte folo­seau, de ce obiecte se ajutau în casă, care era modul lor de trai. Practic, vizita a fost un timp al transpunerii în vremuri de altădată, al pătrun­derii într-un spațiu de conectare cu moșii și strămoșii noștri, reprezentând și o provocare pentru tinerii din diasporă de a vizita acest tărâm de basm atunci când vin acasă.

Elevii au văzut, astfel, că icoana era prezentă în toate casele româ­ni­lor, așezată la loc de cinste, ocro­tită de ștergarul țesut în gospodărie, că toate casele străbunilor erau concepute în așa fel încât să țină familia laolaltă. Totodată, au conștientizat vrednicia acelor oameni, simpli, dar foarte harnici, care își confecționau personal lucrurile de care se serveau în activitățile zilnice. Femeile erau nu doar mame și soții destoinice, ci și adevărate artiste, brodând acele costume de poveste pe care le găsim astăzi la loc de cinste în marile mu­zee ale lumii, din America până în Japonia, din țările nordice până în Australia.

Proiectul se va încheia cu o întâlnire online a celor două grupe de copii implicate, ocazie cu care îşi vor exprima sentimentele, trăirile, așteptările și realizările în cadrul acestui proiect, dar și propuneri de viitor prin care să se păstreze contactul fraților noștri din diasporă cu țara, cu spiritualitatea româ­neas­că, cu tot ceea ce înseamnă iden­titate românească.

Am observat, cu această ocazie, cât de mult își doresc copiii să socia­li­zeze, să împărtășească trăiri, expe­riențe, temeri, dorințe, idealuri. Un aspect foarte important este cel al relaționării cu Dumnezeu, comuni­care ce a căpătat noi valențe și in­ten­sități în contextul pandemiei, toți având în El cel mai puternic sprijin în efortul de depășire a acestei si­tuații complicate la nivel mondial.

Ne bucură nespus dorința tuturor celor implicați de a pune umărul la realizarea unui gest nobil, de a pune în practica vieții cotidiene ceea ce învățăm la ora de religie și în cadrul programului de cateheză al Bise­ricii, dar mai ales ne bucură impli­carea deosebită a familiilor în cadrul proiectului, copiii, mulți de vârste foarte mici, fiind susținuți și însoțiți de către părinți, bunici, frați mai mari, ceea ce arată forța unei co­mu­nități atunci când toate componentele ei formează un tot unitar, desăvârșit în drumul către împli­ni­rea umanului, așa cum numea Ni­chifor Crainic sfințenia.

Îi felicităm pe toți cei implicați, mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit în diverse moduri și abia așteptăm rezultatul final, dar și continuarea lui în proiecte viitoare!

Elena Rusu este profesoară la Liceul Teoretic Decebal din București.