Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Experiența predării religiei în contextul actual

Experiența predării religiei în contextul actual

Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Silvia Fulaş - 13 Iul, 2020

În toată această perioadă în care majoritatea am dat dovadă, cu răbdare, ascultare și smerenie, de o extraordinară capacitate de adaptare la noi reguli de viețuire, profesorii și elevii au adoptat cel mai nou trend în materie de edu­cație: predarea și învățarea on-line. Ca profesor de religie, constatând că este greu de separat zona de divertisment (atrăgătoare) de cea de educație religioasă (serioasă, bazată pe infor­mații, set de valori și virtuți universal valabile), soluția firească a fost aceea de a le îmbina.

De la materiale informative, postate pe platformele on-line, la lecții predate prin intermediul televiziunii, ora de religie a luat forma unei prezentări atractive și aștep­tate de către elevi, temele abordate fiind diverse și răspunzând nevoilor sufletești ale adolescenților. Totodată, au fost în concordanță cu sărbătorile religioase ale acestei perioade. Subiecte precum Buna Vestire în viața lumii, eveniment ce a marcat pentru totdeauna viața umanității din toate punctele de vedere - spațial, temporal și personal, și valoarea modelului duhovnicesc desăvârșit al Maicii Domnului în fața problemelor lumii contemporane au necesitat o abordare pro-viață, mai ales în aceste timpuri. Pe parcursul lecției Treptele desăvârșirii, elevii au înțeles că suntem chemați să ne redefinim, printr-un efort intens de dezvoltare personală.

O temă cu impact vizual care a avut un feedback pozitiv din partea elevilor a fost descoperirea simbolisticii icoanei Învierii - Anastasis. Iată ce spune o elevă: „Personal consider că a fost o lectură foarte interesantă și că am aflat mai multe despre Anastasis (chiar numele în sine nu îl știam!), dar și despre Învierea lui Hristos. Mulțumesc!” (Diana Petrovan, clasa a IX-a C).

În perioada stării de urgență, ca mulți dintre noi, urmărind Sfânta Liturghie de acasă, unele lecții au avut ca punct de referință Sfânta Evanghelie a duminicii respective. Astfel, teme care răspund nevoilor spirituale ale tinerilor, precum complementaritatea în chemare și lucrare dintre bărbat și femeie (iubirea curată a femeilor - Duminica Femeilor Mironosițe, și raționa­lismul bărbatului - Duminica Tomii), au constituit subiecte de discuție, dar și de introspecție.

Totuși, în acest context trist, pentru unii chiar greu de suportat, s-a simțit nevoia canalizării atenției elevilor către speranță, bucurie și recu­noștință. Tema Bucla Recu­noș­tinței a fost aleasă tocmai pentru a arăta că oamenii recunoscători au un nivel mai ridicat de optimism, emoţii pozitive și satisfacţie de viaţă. Fiind recunoscători pentru ceea ce au, ei nu sunt înclinați să judece sau să fie invidioși şi, astfel, sunt mai predispuși la a se gândi și la celălalt. Prin urmare, cei care con­ș­tientizează importanța recu­noș­tinței și practică în gând și fapt acest lucru au un nivel mai scăzut de depresie şi stres.

„Perioada carantinei a reprezentat un mod neconvențional de a ne deconecta de la stresul pe care fiecare zi ni-l oferă. Cu toții a trebuit să punem pauză vieților noastre aglomerate, poate să amânăm anumite proiecte sau chiar să renunțăm la ele. A fost un moment de respiro pentru toată lumea, inclusiv pentru planetă. Însă, pentru mine, tocmai această deconectare a fost o provocare mult mai mare decât mă aș­teptam. La început, totul mi se părea frumos, ideea de a sta toată ziua acasă și de a face tot ce vreau mi se părea ireală. Doar gândul la câte cărți voi citi și câte filme voi viziona mă încânta și mă făcea să fiu bucuroasă. Desigur, întreaga situație a durat doar câteva zile, pentru că, după aceea, entuziasmul meu a început să scadă odată cu scurgerea timpului. Mi se părea că lumea din jurul meu își pierde culorile, nimic nu mai reușea să mă facă să părăsesc siguranța și confortul patului. Mi-era dor de viața pe care o aveam îna­inte de carantină, de aglomerația fiecărei zile (de care mă plângeam de fiecare dată), de drumurile cu metroul până la liceu și de orele de curs. Toate acestea păreau că fac parte dintr-un vis îndepărtat. Apoi, am început școala on-line și am simțit că lucrurile revin la normal. Chiar dacă nu era aceeași atmosferă ca în sala de clasă, faptul că participam iar la cursuri îmi conferea sentimentul nor­malității de care doream să mă bucur din plin. Haosul de până atunci a fost înlocuit, astfel, de un program zilnic, pe care l-am considerat mai mult decât binevenit. Pentru prima dată, după mult timp, eram productivă și recunoscătoare pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat” (Teodora Ștefu, clasa a X-a D).

Pornind de la cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, „chiar de ai dispune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fi mai de preţ ca un prieten adevărat”, un subiect despre impor­tanța prieteniei, care a depășit bariera de spațiu și timp, a fost An Antidote to Loneliness - A Real Friend, un material foarte îndrăgit de elevi. Ei au înțeles că „astfel este prietenul adevărat, încât nici timpul, nici locul nu-l pot împiedica de a iubi şi de a fi iubit”. „Pentru mine această lungă perioadă de carantină a reprezentat o adevărată provocare, dar, totodată, am avut șansa de a-mi organiza timpul cât mai eficient, am avut ocazia să mă reapuc de multe activități de care în mod normal nu aș fi avut timp. Cel mai important aspect a fost faptul că m-a ajutat să conștientizez impor­tanța relaționării… Vă mulțumesc pentru toate materialele trimise, mi-au fost de foarte mare ajutor!” (Agata Șendriuc, clasa a XI-a G).

Demersul on-line a continuat cu o temă de reflecție, dublată de o grafică atractivă: Why Beautiful Things Make us Happy? Chiar dacă, în toată această perioadă, elevii au stat mult timp în fața unui „device”, mediul virtual le-a completat exis­tența și s-au întâmplat lucruri frumoase care i-au făcut fericiți.

„Școala on-line a avut rostul ei, chiar dacă ne lipseau băncile de lemn, ecoul din sala de clasă, pre­zența colegilor și contactul vizual cu profesorii. (...) Cursurile on-line ne-au organizat în perioada izolării prin prezența necesară la cursuri și temele cu «deadline». Am avut ceva palpabil de făcut, cu un scop bine definit și așteptam cu nerăbdare feedback-urile profesorilor. A fost foarte important pentru noi faptul că am putut continua și încheia anul școlar cu bine. Toată lumea s-a adaptat rapid la noua formulă, dar sperăm ca, din toamnă, să ne reîntâlnim pe holurile liceului nostru de care ne este foarte dor. În restul timpului (...) am citit, am urmat cursuri on-line, m-am ocupat de activitățile și proiectele extra­școlare derulate on-line, am început să mă pregătesc pentru examenul de bacalaureat, chiar dacă mai am un an la dispoziție. Am investit timp în persoana mea, atât spiritual, cât și academic” (Diana Maxim, clasa a XI-a G).

„Școala on-line a însemnat o schimbare pentru care nu toți eram pregătiți. A fost un exercițiu de voință, învățându-ne că datoria noastră nu se limitează la simpla prezență la cursuri, ci cuprinde întregul proces de formare a caracterelor noastre. (...) Am participat la aceste lecții cu aceeași atenție pe care o acordam la clasă. A însemnat, de asemenea, și o selecție a conți­nuturilor predate, o organizare mai bună a orei, o eficientizare a timpului de lucru. (...) Simțeam, totodată, și o tristețe care răzbătea din vocile tuturor. Eram departe, uniți doar printr-o cone­xiune instabilă la internet. Ne simțeam înstrăi­nați unii de alții, pierdusem bucuria recreațiilor, a zâmbetelor, a șoap­telor în grupuri restrânse, a râse­telor care umpleau clasa. Cu sigu­ranță, școala on-line ne-a schimbat. Nu cred că greșesc spunând că mulți dintre noi ar fi dorit să se afle în bănci. Am înțeles că școala, cu bune și rele, cu teste și ascultări, cu pauze frumoase și conversații plăcute alături de colegi, are un loc important în sufletul meu” (Amanda Răduță, clasa a XI-a D).

Ora de religie desfășurată virtual în acest context tulbure al pandemiei a fost un timp deschis spre valori, de îmbinare armonioasă a conceptelor moral-religioase, de folos sufletesc, cu atractivitatea mediului on-line, umanizându-l și transformându-l într-un spațiu al cunoaș­terii cu folos, al susținerii necon­di­ționate a celuilalt și, în definitiv, al continuării vieții noastre. 

 

(Silvia Fulaș este profesoară la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București).

Citeşte mai multe despre:   ora de religie