File de călătorie

Una dintre cele mai frumoase activități extrașcolare este ­excursia. Dintotdeauna, excursiile au făcut parte din planul de activitate al unui profesor-diriginte. Atât profesorii de liceu sau gimnaziu, cât și învățătorii sau educatorii organizează excursii, împreună cu comitetele de pă­rinți din fiecare unitate de învăță­mânt. În acest sens, am coordonat o excursie, în colaborare cu un grup de părinți ai unor elevi participanți.

Ne-am gândit ca această deplasare să aibă dublu scop: vizitarea unor obiective religioase, dar și istorice. Am plecat într-o dimineață de sâmbătă, împreună cu 20 de elevi și încă trei cadre didactice, în călătorie spre inima țării, Ardealul. Cu sufletele deschise și mai ales cu multă dragoste, am pornit spre a cunoaște noi orizonturi și pentru a primi informațiile mult aș­tep­tate.

Odată cu urcarea în autocar, elevilor li s-a prezentat regulamentul de deplasare într-un mijloc de transport în comun, pe distanță mare, de câteva sute de kilometri, iar ei și-au însușit îndatorirea de a-l respecta. După rostirea rugăciunilor „Împărate ceresc” și „Tatăl nostru”, am pornit cu toții la drum, încredințându-ne purtării de grijă a Maicii Domnului. Ne-am oprit pentru primul obiectiv în orașul Râmnicu Vâlcea, vizitând Mănăstirea „Sfântul Antim Ivireanul”, un loc minunat, un adevărat monument de artă bisericească și spiritualitate ortodoxă, care îți încântă sufletul și privirea. Am fost îndrumați să ne închinăm la icoanele de pe iconostas și apoi la racla cu părticele din moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Ca binecuvântare de la părintele stareț, toți copiii au primit iconițe. Pașii ni s-au îndreptat apoi către Catedrala Arhi­episcopală „Sfântul Nicolae”, unde, de asemenea, ne-am închinat sfintelor moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie, dar și la moaștele ce­lorlalți sfinți mucenici, care se află în aceeași catedrală.

Am continuat drumul pe Valea Oltului, apropiindu-ne de Mănăstirea Cozia, un punct de atracție deosebit pentru pelerinii și turiștii care trec prin zonă. Ne-am oprit și aici pentru a ne închina și a evoca personalitatea marelui domnitor Mircea cel Bătrân, ctitorul acestei vechi vetre monahale. Pentru câteva momente, ne-am întors în timp, imaginându-ne că îl avem în fața noastră pe însuși voievodul Mircea, care împreună cu sfetnicii săi căutau loc binecuvântat de Dumnezeu pentru a înălța lăcaș de închinare, întru slava Prea­sfintei Treimi. Întorcându-ne în autocar, am purces din nou la drum, bucurându-ne nespus de mult de frumusețile naturale pe care Dumnezeu le-a creat, masivele muntoase părând să se apropie de noi din ce în ce mai mult, motiv pentru care copiii au fost tentați să imortalizeze peisajele, făcând nenumărate fotografii cu telefonul sau aparatul foto.

Am ajuns la Sibiu, unde am vizitat Catedrala Mitropolitană, elevii fiind încântați de frumusețea picturilor, de măreția catedralei și de muzica bisericească. Am schimbat puțin registrul, zăbovind câteva zeci de minute, am vizitat Muzeul Brukenthal, unde am aflat și am văzut lucruri interesante, demne de notat în jurnalul de ­călătorie. Plăcut impresionați de arhitectura orașului, ne-am continuat drumul spre orașul Sebeș, unde ne-am cazat. Aceasta a fost prima zi a excursiei noastre, urmând ca a doua zi să continuăm.

Pe urmele lui Lucian Blaga

În dimineața zilei de duminică, am pornit spre localitatea Lancrăm, având ca obiectiv principal vizitarea Casei Memoriale a poetului, filosofului, dramaturgului, romancierului, memorialistului Lucian Blaga, personalitate presti­gioasă a culturii românești. Este situată pe o străduță îngustă, ca mai toate străzile din localitățile Transilvaniei. Casa se deschide cu emoție și generozitate, nouă tuturor, celor ce dorim să pășim pe urmele marelui Blaga. O lume străină nouă, celor din Regat, se așază cu pioșenie și respect înaintea ochilor. Cercetând cu privirea, fiecare colțișor al curții este bine păstrat și întreținut, iar în centrul curții se află măreață ca o piesă de rezistență Fântâna lui Blaga. Intrăm nerăbdători în casa ce a adăpostit acest român de marcă și descoperim o măreție de obiecte de mobilier de epocă, toate cu bun gust, bine conservate, ce păstrează patina timpului. Biblioteca plină de operele maestrului, tablouri reprezentând familia, care de-a lungul multor generații a cuprins și fețe bisericești, Blaga însuși fiind fiu de preot. De asemenea, imagini ce îl reprezintă pe filosof în postură de om politic, diplomat, la întâlnirile din Austria sau Germania.

La loc de cinste este păstrată și memoria soției poetului, Cornelia Brediceanu, o bună româncă, iubitoare a portului popular. Câteva din piesele sale de vesti­mentație sunt expuse în camerele casei. Felul în care este decorată casa reprezintă personalitatea lui Blaga, modest, dar complex, care te poartă cu gândul într-o atmosferă intelectuală și rafinată, pur românească, sentiment ce l-am avut în fiecare încăpere ce adăpostea memoria sa. La ieșirea din casă am inserat în cartea de onoare impresiile și sentimentele ce ne-au copleșit în acele momente în care ne-am simțit contemporani cu Blaga, căruia i-am promis că vom reveni.

Locuri încărcate de istorie

Iată-ne ajunși în Catedrala Reîntregirii, loc binecuvântat, încărcat de istorie și jertfelnicie, care ne ­impresionează prin măiestria și măreția arhitecturală de neegalat, dar și prin aerul de sfințenie pe care îl împrăștie în jur. Am participat la Sfânta Liturghie, care ne-a purtat prin înălțimi celeste, trăind clipe de bucurie duhovnicească. La ieșirea din catedrală, am remarcat cele două flancuri arhitecturale ­care stau de strajă, ca o cetate, de o parte și de alta. Neclintită de secole, în fața căreia ne înclinăm, este statuia marelui Mihai Viteazul, reîntregitorul României Mari. Vestigiile din afara cetății, care atestau trecerea romanilor prin acele locuri, formează un tezaur arheologic de neprețuit. Apoi, poarta imensă, ­care marchează intrarea și ieșirea din vechea cetate, reprezintă o adevărată comoară arhitecturală. Am remarcat aici și îmbinarea stilurilor arhitectonice dintre cele două părți ale orașului, orașul vechi și orașul nou Alba Iulia, clădirile vechi de artă unică, bine păstrate, pe care omul modern al secolului XXI le poate contempla.

Locuri frumoase încărcate de istorie, artă medievală și bisericească, toate vorbesc despre înaintașii noștri, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, regele Ferdinand I, vrednici și demni de urmat, fără de care trecutul nostru nu ar fi fost încununat de glorie. Cu sentimente nobile, gânduri frumoase și pline de pioșenie pentru acești mulți știuți și neștiuți bravi eroi ai nea­mului românesc, am revenit acasă. Vom face făgăduința că nu vom întina, ci vom păstra vie amintirea și o vom duce mai departe, pentru ca urmașii noștri să cunoască adevărul istoric și jertfa lor.

Având sufletele încărcate de bucurie, bagajele informaționale pline, conștiința mai vie și cu scopul excursiei noastre atins, ne reluăm viața de zi cu zi. Ne continuăm misiunea ce ne-a fost încredințată, cu mai mult elan și cu mai multă putere de a respecta și a promova adevăratele valori și de a stopa nonvaloarea împreună cu toate cele­lalte lucruri nefolositoare ce ne pot îndepărta de tot ce este frumos și demn de înaintașii noștri.