Importanța colindelor în viața elevilor

Poporul român a primit Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la demnitatea de Apostol. Acesta a adus Vestea cea bună despre Fiul lui Dumnezeu, Care a luat chip de Prunc, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria. Primii care I s-au închinat, L-au slăvit și L-au vestit au fost îngerii din cer, care au cântat „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire”. Pe pământ, I S-au închinat păstorii și magii.

De atunci și până astăzi, înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, închipuind pe îngeri, păstori și magi, preoții Bisericii, cu icoana Nașterii Domnului, dar și copiii curați cu inima, în care locuiește Hristos, binevestesc minunea Întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, „Soarele Dreptății” și „Răsăritul Cel de Sus”. Cele mai vechi colinde - „O, ce veste minunată!”, „Trei crai de la Răsărit”, „Trei păstori se întâlniră”, „Steaua sus răsare”, „Sus boieri, nu mai dormiți!”, „La Vitleem colo-n jos”, „Praznic luminos” - vorbesc despre Nașterea minunată din ieslea Betleemului, dar și de întristarea Maicii Domnului și a Dreptului Iosif, primiți cu ostilitate în cetatea Betleemului, apoi de persecuția regelui Irod asupra lor, dar mai ales de durerea maicilor, pricinuită de uciderea celor 14.000 de prunci. Aceste evenimente au fost profețite din vechime.

Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să fim cu inima ca pruncii pentru a putea primi Împărăția Lui. Nu numai copiii, ci și noi, oamenii mari, păstrăm în inimă sentimentul pur ce ne dă puterea ca an de an, odată cu reapariția Stelei de la Betleem, să simțim cu aceiași fiori frumu­sețea și candoarea colindelor ce ne deschid sufletele către rugăciune. Colindele se aud cel mai frumos din glasurile nevinovate ale copiilor. Aceștia au fost învățați să le cânte de bunici, de părinți, dar și de dascălii de la școală. Ei vestesc cu bucurie, an de an, mesajul permanent actual „Hristos Se naște, slăviți-L!”: „Am venit să colindăm, Vestea Nașterii să-ți dăm, Vi-l aduc pe Dumnezeu, Să vă mântuie de rău”.

Colindătorii rostesc din inimă și cu multă bucurie vestea că S-a născut Mântuitor pentru sufletele noastre, iar bucuria li se citește pe chipuri. Înainte de a pleca la colindat, copiii cer binecuvântarea preotului, iar în zilele de sărbătoare (Ajunul Crăciunului, dar și în zilele slăvitului praznic al Nașterii Domnului) aceștia cântă și în biserică, după Sfânta Liturghie. În timpul colindatului, micii vestitori dobândesc experiența comuniunii dintre ei și generațiile mai mari din ceata de colindători, dar și cu gazdele care îi așteaptă cu nerăbdare în prag. Tuturor acestora li se adaugă și farmecul jocurilor de iarnă (bătaia cu bulgări de zăpadă). Tot efortul lor este răsplătit cu bucuria de a trăi intens aceste momente unice, dar și cu bunătățile oferite de gazde (colaci, prăjituri, covrigi, nuci, fructe), astfel realizându-se un veritabil schimb de daruri, cele ale copiilor, duhovnicești, și cele ale gazdelor, materiale.

Tradiţie creştină

Prin colindul lor, copiii oferă gazdelor retrăirea emoțiilor și sentimentelor din propria copilărie, când și ei mergeau să colinde. Colindele fac parte intrinsecă din universul copilăriei fericite, de poveste, lipsită de griji, care unește jocul cu seriozitatea. Ca profesor de religie, în cei 25 de ani de învățământ, în fiecare an, în preajma Crăciunului, am pregătit serbări având ca temă Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Serbările au avut loc nu numai în sala de festivități a școlii, ci și în biserica la care este arondată școala la care predau. Am văzut de fiecare dată bucuria și dragostea cu care copiii se pregăteau să cânte colindele. De multe ori i-am însoțit mergând cu colindatul și oferind mici daruri bătrânilor aflați în căminele din proximitatea școlii. Repetițiile erau o reală bucurie atât pentru mine ca profesor, cât și pentru elevi. Adeseori eram atenționată de către ei că urmează ora de repetiție.

În preajma sărbătorii Sfântului Andrei, ne pregăteam să-l cinstim cum se cuvine prin activități și workshopuri însoțite firește de frumoasele colinde. Nici nu începeam bine școala că, din luna septembrie, eram asaltată cu întrebări: „Doamna profesoară, când începem repetițiile pentru festivalul Sfântului Andrei? Dar repetiția pentru serbarea de Crăciun?” Văzându-i atât de dornici și nerăbdători, eram motivată să îi susțin și să lucrăm împreună. Comuniunea dintre mine și copii s-a consolidat pe lângă orele la clasă și datorită acestor întâlniri din cadrul programului de repetiții.

Colindatul este obicei străvechi, plin de farmec și de bogăție spirituală, păstrat atât de bine în vistieria poporului nostru dreptcredincios până astăzi. Din cele mai vechi timpuri, obiceiurile de Crăciun, tradițiile și datinile au reprezentat o modalitate de formare morală și duhovnicească a copiilor și tinerilor, întărind sentimentele de iubire și comuniune între semeni. Colindatul reprezintă și o sursă de inspirație pentru talentul creativ al copiilor, aceștia fiind solicitați să povestească în mici creații literare întâmplări, să exprime sentimente și trăiri din vacanța de iarnă.

Tezaurul de colinde românești cuprinde lucrări transmise și cântate din generație în generație în biserică și în școală, ce fac referire și la personaje istorice memorabile, precum binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt („La poartă la Ștefan Vodă”). În unele zone ale țării, Moldova, Bucovina, Maramureș și Transilvania, copiii merg cu colindatul și cu ocazia altor sărbători (Boboteaza, Floriile și Sfintele Paști). Fără colinde, fără mersul cu Steaua, Plugușorul și Sorcova, viața copiilor ar fi tristă, pentru că sensul existenței este bucuria, aceea de a primi, dar și de a dărui, cum Însuși Hristos Se dăruiește nouă, tuturor. Dorința de a se apropia din ce în ce mai mult de Dumnezeu îi conduce spre împărtășirea cu Sfintele Taine ale Mântuitorului Iisus Hristos. Chiar şi în contextul de astăzi al pandemiei, nu se poate admite renunțarea la colindat, deprindere creștină veche ca și pelerinajul și mersul cu icoana și cu Boboteaza, toate contribuind la nevoia permanentă a creștinului de a-și sfinți viața. Pentru a păstra tradiția colindatului, copiii pot merge în grupuri mici de 2-3, respectând și celelalte reguli, să îi colinde pe cei care an de an îi așteaptă cu aceeași bucurie.

Rozalia Rusu este profesoară la Școala Gimnazială Nr. 92 din București.