Centenarul Marii Uniri a fost un prilej de a aduce în atenția elevilor, pe parcursul anului 2018, câteva dintre valorile fundamentale ale neamului românesc care l-au ținut unit peste vremi: credința, dragostea, jertfelnicia, omenia, nădejdea, vitejia și sfințenia. În școli s-au desfășurat o seamă de proiecte și activități școlare și extrașcolare prin care tinerii implicați au studiat, rememorat sau descoperit aspecte inedite ale evenimentelor ce au avut loc acum un secol. Prin toată această efervescență culturală s-a căutat transmiterea valorilor către tânăra generație, greu încercată de provocările și nonvalorile lumii în care trăim.
Ca ax vertical al neamului românesc, Biserica a marcat Centenarul printr-un simbol de excepție al acestor valori, Catedrala Mântuirii Neamului, cu a cărei sfințire a deschis șirul festivităților organizate cu prilejul Zilei Naționale. Acum, Catedrala închinată Înălțării Domnului și Eroilor Neamului stă mărturie credinței și dragostei celor de demult, dar și celor care au contribuit la ridicarea ei.
Reverberațiile acestor evenimente în sufletele elevilor nu trebuie să se stingă, dimpotrivă, dragostea față de neam și însușirea ethosului românesc sunt priorități educaționale perene, ele țin de mântuirea noastră ca popor. Căci în cartea Apocalipsei se spune despre Împărăția lui Dumnezeu, cetatea Ierusalimului cel nou, că „neamurile vor umbla în lumina ei, iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor... Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor” (21, 24-26).
Metode de învățare bazate pe experiență
Și dacă actualele manuale de istorie nu ne oferă prea multe informații despre domnitorii noștri - unii dintre ei sfinți, despre eroi, martiri și alte modele de credință, este datoria noastră să întregim în ochii copiilor, chiar și la fiecare oră de religie, imaginea vrednică a poporului român. Ea le va fi pildă de viețuire în drumul spre mântuirea personală, dar și a neamului nostru, cu specificul lui, pentru a trasa o brazdă de lumină în istorie, în drumul spre Împărăția cerurilor.
Astfel, prin metode de învățare bazate pe experiență (precum brainstormingul, jocul de rol sau chiar studiul de caz), elevii pot fi invitați să descopere valorile care au stat la baza deciziilor și acțiunilor unor asemenea personalități vrednice de cinstire din istoria noastră. Ca exponenți se pot lua marii domnitori, eroii din Războiul de independență și din cele două războaie mondiale, martirii și mărturisitorii din închisorile comuniste, adevărate modele de vitejie, jertfelnicie și dragoste de neam. Se pot întocmi apoi liste cu valori și se vor organiza dezbateri privind ierarhizarea acestora, dăinuirea lor până în actualitate și importanța cultivării lor. Dintre acestea, importanța credinței este de netăgăduit. Neamul nostru a stat vreme de secole sub puterea cuvintelor Sfântului Voievod Ștefan cel Mare către mai-marii Europei vremurilor sale: „Am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii... pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru!... Dar dacă această poartă, care este ţara noastră, va fi pierdută - Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva -, atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie... Iar noi, din partea noastră făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul Domniei Noastre că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească” (Scrisoarea lui Ștefan cel Mare către Principii creștini, 25 ianuarie 1475).
Prin astfel de activități, elevii ar putea înțelege mai bine menirea țării noastre, de poartă a creștinătății, de la care nu trebuie să se abdice prin măsuri ce ar schimba rolul ei istoric. În contextul european contemporan, în care liniștea popoarelor creștine este greu încercată de asaltul liberalismului exagerat, păstrarea și apărarea credinței creștine sunt esențiale pentru mântuirea noastră ca neam.
Este importantă îndrumarea elevilor pentru a conștientiza că suntem un popor dreptmăritor al lui Dumnezeu. În funcție de nivelul acestora și de clasa la care predai, se pot alege modele de sfinți mărturisitori din Ardeal, de sfinți cuvioși din Moldova și din Țara Românească, întemeietori de adevărate școli duhovnicești. Prezentarea unor fragmente reprezentative din viața și lucrarea acestora poate fi utilizată în exerciții de identificare a virtuților lor și a valorilor poporului din mijlocul căruia au răsărit. Ca metode pot fi utilizate hărțile conceptuale, liste de corespondențe sau texte lacunare.
Dar credința și dragostea poporului și a conducătorilor săi pentru Dumnezeu sunt reflectate și în ctitorirea sau împodobirea bisericilor cu icoane și alte odoare sfinte, de o rară frumusețe. Prin miniproiecte educaționale, investigații, portofolii sau interviuri se poate aduce la lumină valoarea operelor de artă bisericească. Se poate începe de la primele secole creștine în Dobrogea, trecând prin bisericile rupestre, apoi primele ctitorii domnești, prin mănăstirile Oltului, dar și ale Bucovinei, prin arta brâncovenească și până astăzi. Elevii vor fi stimulați să observe efortul, dăruirea, credința, dragostea, răbdarea și jertfa înaintașilor, dar și a contemporanilor noștri, pentru a aduce slavă lui Dumnezeu, printr-o artă cu sens și nu doar de dragul artei. Pe această cale se va dezvolta elevilor o înțelegere mai profundă a nevoii omului de a oferi lui Dumnezeu tot ceea ce poate face el mai frumos, într-un gest cuprinzător de adorare, așa cum spune psalmistul: „Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul Cel viu. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi: Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda... Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine decât a locui în locaşurile păcătoşilor” (Psalmul 83, 1-5; 11).
Implicarea domnitorilor în sprijinirea Bisericii
Un alt palier pe care se pot continua activitățile este acela al evidențierii implicării domnitorilor, boierilor și altor personalități din elita țării, de-a lungul istoriei, în sprijinirea Bisericii pentru ctitorirea și întreținerea locașurilor sfinte. Exemplele sunt nenumărate în țară, dar li se pot adăuga și cele de la locurile sfinte, fie că vorbim de Țara Sfântă, fie de Muntele Athos. Valoarea acestor monumente ale artei universale, dar și ale spiritualității ortodoxe este incontestabilă. Elevii pot realiza și cercetări interdisciplinare. Astfel, cu ajutorul profesorilor de religie, istorie, geografie și economie, prin studii de caz, se vor extrage concluzii cu privire la importanța resurselor financiare, de timp și umane, a implicării efective a elitei țării și a constructorilor în condițiile specifice epocii, dar și zonei geografice. Cu acest prilej, elevii vor identifica, eventual în texte lacunare sau în exerciții de tip rebus, atitudinea față de credință și sfințenie a neamului nostru, reprezentat prin conducătorii săi.
Scopul acestui demers educativ este acela de a observa că și astăzi, la fel ca în trecut, implicarea personalităților din conducerea țării în sprijinul Bisericii este firească. Ea ține de normalitatea îmbogățirii și conservării patrimoniului spiritual și a valorilor neamului, de transmiterea acestora mai departe, generațiilor viitoare. Cu această convingere, elevii vor putea aborda selectiv mesajele primite prin mass-media și pe rețelele de socializare, le vor putea trece prin filtrul propriu și li se va dezvolta capacitatea de a gândi pe termen lung.
Dar nu numai în arta religioasă se observă valorile acestui neam, ci și în arta populară, în tradițiile și obiceiurile noastre. „Neputinţa neamului românesc de a se realiza pe plan politic şi material l-a închis în sine (faţă de celelalte popoare), dar l-a deschis faţă de Dumnezeu. Durerea şi sărăcia, povara vremurilor grele pe care neamul a purtat-o îndelung au adus la viaţă un tip uman de o mare înălţime spirituală, un om ales, un om simplu şi adânc. Civilizaţia română sătească este întemeiată pe o anume viziune de viaţă, pe un anume stil etnic, care se desprinde din omenia românească. Ţăranul român este creatorul acestei civilizaţii, în care se îmbină permanent utilul cu frumosul, gravul cu subtilul”, arată Ernest Bernea. Pe această linie, elevii pot fi invitați ca prin joc (metoda pânza de păianjen) să descopere legătura dintre diferite simboluri legate de valorile noastre, precum crucea, roata soarelui, pomul vieții, labirintul sau drumul vieții, bradul, muntele etc. și diferite forme de realizare artistică. Spre exemplu, dacă se începe cu crucea, se va trece din spațiul religios spre arta populară, fie că este vorba de țesături, broderie, sculptură în lemn (mobilier, arhitectură, linguri și alte obiecte casnice), cântece, basme.
Am descris o seamă de direcții în care se poate dezvolta demersul educativ pentru a înfiripa și hrăni dragostea de neam și atașamentul față de valorile acestuia în sufletele copiilor noștri. Toate aceste exerciții vor întregi imaginea elevilor despre poporul din care se trag, despre moștenirea pe care au datoria de a o duce mai departe, în centrul căreia a stat mereu credința în Dumnezeu.
Avem în țară atâtea exemple frumoase de biserici ctitorite din recunoștință, din iubire și pentru preamărirea lui Dumnezeu, printre care acum se înscrie, plină de măreție, Catedrala Națională.Cultivând elevilor prețuirea față de acest mod de manifestare a credinței, ei vor avea suficiente argumente personale pentru a face față diverselor curente de opinie ce traversează societatea cu privire la activitatea Bisericii Ortodoxe.
La An Centenar, în vâltoarea lumii de azi, ne dorim să rodească în sufletele elevilor cuvintele marelui nostru istoric Nicolae Iorga: „În colţul acesta unde ne-am strâns, să păstrăm cu scumpătate sămânţa de credinţă şi vom vedea şi noi la rândul nostru dispărând negura stăpânirii străine şi vom putea zice ca Petru Rareş, fiul lui Ştefan, că vom fi iarăşi ce am fost, şi încă mai mult decât atât”.
