Discursul lui Yuval Noah Harari de la Davos din acest an amintește unele previziuni, de acum aproape treizeci de ani, privind evoluția tehnologică și impactul ei asupra omului. Ele se găsesc în cartea „La apusul libertății”, a ieromonahului Hristodul Aghioritul, considerată pe alocuri exagerată la vremea ei. Toate presupusele beneficii enumerate în ambele texte, izbitor de asemănătoare, deși din perspective diferite, sunt argumente menite să aburească mintea omului pentru a-l determina să renunțe de bunăvoie la libertate. Ideea că o societate mai controlată ar putea fi mai lipsită de rău este falsă, pentru că răul este de altă natură.
Istoria recentă a României
„Această perioadă este încă sursă de controverse” scria, cu aproximație, acum câțiva ani într-un manual școlar de istorie, ca scuză pentru absența din programă nu doar a perioadei postdecembriste, ceea ce ar fi fost de înțeles, implicând partide și politicieni aflați în activitate, ci și jumătatea de secol de comunism! Controversată, așadar...
În aceste condiții, nu e de mirare că, într-un sondaj din 2016, 65% dintre tinerii născuți după 1989 considerau că era mai bine înainte! De mirare, nu - dar înspăimântător da. Fie cineva le-a insuflat această convingere, fie au răspuns fără nici o convingere - e la fel de trist. Dar nu inevitabil și, să sperăm, nu definitiv.
Speranţele se întemeiază pe experienţe. Încă de la primul concurs lansat printre liceeni de către Fundaţia „Corneliu Coposu” în 2009 a reieşit că aceştia nu ştiuseră aproape nimic nici despre Senior, nici despre puşcăriile comuniste, nici măca
despre comunism - dar, documentându-se, aflaseră uimiți cum a fost și au scris lucrări tulburătoare, dovedind o profundă înțelegere a fenomenelor.
Închipuiți-vă, așadar, cum ar fi dacă un asemenea concurs ar fi organizat nu de o fundație cu resurse modeste, ci de Ministerul Culturii ori cel al Educației. Sau dacă ar fi povestit totul în manualele de istorie. La fel și Decembrie 1989.


