Jurnalul unui voluntar

Pregătiri

Totul a început după ce în ultima parte a lunii august, după sesiuni de formare care s‑au întins pe durata mai multor luni, am avut trei întâlniri succesive cu ceilalți voluntari şi am hotărât ca ziua de 31 august 2016 să fie ziua pregătirii pachetului de bun venit. Emoţia era puternică, telefoanele sunau încontinuu deoarece fiecare avea nevoie de alte detalii sau dorea să confirme primirea e‑mailului cu informațiile legate de program, cazări și alte aspecte organizatorice. Am știut sigur că zilele ce urmează vor fi de neuitat. Ultima zi de pregătiri s‑a încheiat pe la ora 23:00, când ultima maşină a plecat încărcată spre căminele din Regie. Zâmbetul care era prezent încă pe chipul tuturor după 15 ore de muncă mă făcea să cred că pentru ei nu a fost o oboseală aşa mare cum o văd cei din exterior.

Prima zi

1 septembrie 2016, prima zi de eveniment, ziua încărcată cu cea mai mare emoţie, cu cel mai mare suspans şi, poate, cu teamă. Întâlnirea de la ora 8:00 a fost cu voluntarii coordonatori - responsabili de grupurile participante - și cu voluntarii responsabili de cămine, oamenii cu care urma să fim în legătură permanentă pe întreaga durată a evenimentului. Aveau întrebări, multe întrebări, întrebări la care, deşi ştiau răspunsul, doreau o confirmare.

În acest timp, la câțiva metri de noi era grupul voluntarilor care urma să modereze atelierele de lucru din zilele următoare. Și ei, la rândul lor, aveau întrebări, nelămuriri și puneau la punct ultimele detalii împreună cu coordonatorul acestor activități.

Se simţea o tensiune, o nesiguranţă, o teamă, dar aceasta a început să dispară pe măsură ce primeam confirmarea telefonică: „Hei, Ioana, gata, m‑am întâlnit cu membrii grupului, i‑am cazat, dar vreau să mai stau şi eu cu ei în cămin, să îi cunosc, apoi venim cu toții la festivitatea de deschidere”. Ora 15:00, cea de‑a doua mare provocare a zilei: şedinţa cu voluntarii care erau responsabili de masă, cu voluntarii stewarzi pentru Sala Palatului, cu ghizii pentru muzee. Fiecare ştia ce are de făcut, fiecare îşi ştia programul şi locaţia în care trebuie să vină.

Am plecat cu toţii la deschidere, iar odată ajunși pe Dealul Mitropoliei, emoţiile s‑au întors, uimirea îşi făcea simţită prezenţa în rândurile tuturor participanţilor, cu toții purtând tricourile imprimate cu sigla evenimentului, iar liderul fiecărui grup ținea în mână pancarta cu numele eparhiei din care provenea grupul respectiv. Persoanele care stăteau pe margine ne adresau și ele diverse întrebări, erau şi ele uimite...

Puterea lui Dumnezeu, dragostea faţă de El au făcut ca peste 3.000 de persoane să fim prezente în acea seară acolo. Cu toții, voluntari, participanţi sau oameni care ni se alăturaseră din pură curiozitate, cântam imnul întâlnirii. La momentul mesei au început să se lege prieteniile. Toți așteaptau cu nerăbdare zorii zilei următoare.

A doua zi

Ziua a început mult mai devreme, trezirea în cămine a fost la 6:30, voluntarii responsabili de masă erau deja în cantinele căminelor. O nouă zi, o zi cu un program schimbat, mă tot întrebau ce muzeu să aleagă şi care sunt atelierele la care vor participa. Erau nerăbdători să se întâlnească cu ceilalți participanți și să viziteze împreună locuri reprezentative ale Capitalei.

Temele abordate de elevi în cadrul atelierelor au fost de actualitate, iar tinerii au manifestat un real interes față de aceste teme, arătând că fiecare poate să înceapă un proiect la nivel de parohie. După ce au luat masa, voluntarii ghizi i‑au aşteptat pentru a merge la muzee. Au fost extrem de încântaţi de aceste vizite.

Conferinţa de la Sala Palatului a avut loc vineri. Tinerii au adresat întrebări şi au primit răspunsurile pe care le căutau. Procesiunea luminilor pe traseul Sala Palatului - Calea Victoriei - Piaţa Naţiunilor Unite – Splaiul Independenţei - Dealul Patriarhiei a fost peste aşteptările noastre, a fost extrem de frumoasă. Toţi cântau, toţi zâmbeau, lumea se oprea, ne aplauda, ne filma şi ne felicita. Seara s‑a încheiat pe Colina Bucuriei, la rugăciunea de seară, când am fost binecuvântați și de Părintele Patriarh Daniel.

A treia zi

3 septembrie 2016, o zi plină de activităţi, o nouă zi de cunoaştere şi de descoperire. După atelierele de discuţii cu tema „Nevoile tinerilor şi răspunsurile Bisericii – comunicare adecvată/neadecvată; suficientă/insuficientă”, participanţii au fost în vizită pe şantierul Catedralei Mântuirii Neamului. Voluntarii au fost prezenţi şi la această vizită, deoarece au fost dornici să fie în mijlocul participanţilor. Seara s‑a încheiat cu mult aşteptatul concert din Parcul IOR. Seara am plecat cu tinerii participanți spre cămine. Toată zona răsuna de cântece, chitarele îi acompaniau, nimeni nu a avut nimic de obiectat, nici un voluntar nu mi s‑a plâns de oboseală, din contră, erau fericiţi când primeau aplauze. Ziua s‑a încheiat târziu, dar am plecat cu toţii acasă fericiţi şi chiar „dezamăgiţi” că se apropie ultima zi.

La final

Încheierea evenimentului, 4 septembrie 2016, ziua cu cea mai mare trăire spirituală, ziua în care toţi I‑am mulţumit Bunului Dumnezeu că a fost posibilă această Întâlnire Internaţională a Tinerilor Ortodocşi. Ziua s‑a încheiat cu lacrimi, îmbrăţişări şi cu multe prietenii. Aceasta a fost ziua în care noi, voluntarii, am putut zâmbi cu adevărat, în care am putut fi pe deplin fericiţi pentru că am primit cele mai bune feedbackuri, cele mai sincere felicitări şi încurajări. Le‑am mulţumit voluntarilor cu fiecare ocazie cu care am putut - şi o voi face şi acum, pentru că am fost în jurul lor şi ştiu cât efort a depus fiecare, ştiu că fiecare şi‑a făcut treaba aşa cum a putut mai bine şi a investit ultimul gram de energie în fiecare activitate. Mulţumim celor care au fost coordonatori pe judeţe şi ţări, pentru că au fost apropiaţi de ei, s‑au implicat şi au fost „purtătorii noştri de cuvânt”. Mulţumim celor care au fost responsabili de cămin şi au fost alături de noi pentru a se asigura că totul este perfect, voluntarilor ghizi care şi‑au făcut treaba bine şi i‑au plimbat pe participanţi unde şi‑au dorit, voluntarilor de la Sala Palatului, responsabililor de masă care au muncit de asemenea foarte mult, şi tuturor voluntarilor care au fost prezenţi la orice oră, în orice locaţie, şi ne‑au ajutat în orice activitate. Fără ei, aceste eveniment chiar nu ar fi putut fi realizat. Mulţumim voluntarilor, mulţumim participanţilor, mulţumim organizatorilor!