O fărâmă de cosmos

Cea mai frumoasă perioadă din viața femeii, nouă luni pline de har în care își îndeplinește menirea de a aduce om în lume, a devenit de ani buni câmpul de bătaie pentru diverse ideologii și afaceri sprijinite pe patimile omenești. Buna Vestire și Marșul pentru viață ne aduc, anual, aminte de faptul că femeia este o adevărată preoteasă a vieții, ca una ce își oferă și jertfește trupul, între zămislire și naștere, pentru buna zidire a pruncului în pântece și aducerea lui pe lume prin împreună-lucrare creatoare cu Dumnezeu. Dar două semnale recente din presă ne arată cât de disputată este venirea omului pe lume: o nouă metodă de avort și eficientizarea economică a nașterii.

De curând, Centrul de Instruire în Domeniul Sănătăţii Reproductive din Republica Moldova a promovat „o metodă nechirurgicală de întrerupere a sarcinii nedorite, recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ca fiind eficientă şi fără de riscuri. Avortul medicamentos (...) se poate realiza atât într-o unitate medicală, cât și la domiciliu”. Simplu și eficient, o afacere la cheie cum s-ar spune, pe spatele tinerelor prea puțin pregătite pentru o viață responsabilă, în acord cu menirea lor.

O altă știre recentă BBC, preluată de Hotnews, punea în lumină o nouă afacere generată de războiul din Ucraina. „Peste 5.000 de femei ruse însărcinate (...) vor să se asigure că nașterea copiilor lor are loc în Argentina pentru a obține cetățenia argentiniană”. În acest mod, femeile se folosesc de copiii lor, pe care, slavă Domnului, vor totuși să îi nască, e drept, într-o țară străină, pentru ca această cetățenie să le asigure dreptul de a călători în mai multe țări fără viză. M-am gândit imediat la Maica Domnului, la acceptarea smerită a Pruncului în condiții în care orice altă tânără ar fi refuzat, la modul în care a călătorit, fiind însărcinată, la condițiile dificile în care a născut.

Dimensiunea universală

Într-una din întâlnirile ziditoare de suflet ale Cercului „Sfânta Maria Egipteanca” de la Biserica „Sfântul Ilie”-Grant, părintele Petre Comșa remarca o corespon­dență specială între anumite momente astronomice și evenimente din istoria mântuirii. Acestea arată legătura tainică, a smereniei, între Mântuitorul Iisus Hristos și Sfântul Ioan Botezătorul, după cuvântul Evangheliei: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 30). Și cu adevărat, „în ziua cea mai lungă, noaptea cea mai scurtă, avem Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Ziua începe să scadă. După aceea, în 23 septembrie, când avem echinocțiul de toamnă, (...) este zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul. La 25 decembrie, când avem noaptea cea mai lungă, ziua cea mai scurtă, vine legătura, este adică lumina Domnului Nostru Iisus Hristos, Nașterea lui Iisus Hristos”, ziua începe să crească, „iar la 25 martie, când avem iarăși echi­nocțiul de primăvară, atunci avem Buna Vestire, zămislirea lui Iisus Hristos în pântecele Fecioarei Maria. Așadar, rolul acestor oameni și al Domnului nostru Iisus Hristos nu se limitează numai la ceva la nivelul pământului, e ceva care influențează întregul univers”. Privind la prezența discretă a Maicii Domnului și a Sfintei Elisabeta în momentele marcante ale zămislirilor și nașterilor cu impact cosmic, extrapolând, putem intui dimensiunea universală a vieții oricărui prunc.

A căzut o stea

Obișnuiam ca la clasa a IX-a să țin, în preajma lecțiilor „Bucurie și responsabilitate în relațiile dintre tineri” și „Tinerii și viața intimă” (temă pentru care am pledat pentru a fi menținută și în noua programă pentru liceu), câteva din prezentările campaniei „Vreau să aflu” a Fundației Arsenie Boca, pe astfel de subiecte. Discuțiile erau mereu aprinse, dar constructive, urmăream să le sădesc tinerilor în suflete valoarea vieții umane, încă din prima clipă a ei. Nu de puține ori s-a întâmplat să aflu de tinere de clasa a VIII-a care deja trecuseră prin trauma unui avort. În clasa a XII-a, când ne aminteam de anii petrecuți împreună, elevii mărturiseau cât de mult le-au folosit în deciziile ulterioare aceste prezentări, ce le-au rămas vii, asemenea celor despre mărturisitorii din închisorile comuniste pe care le creasem pentru clasele a X-a.

Totuși, întâmplările vieții au și dărâmat unele suflete. Mila lui Dumnezeu să le rezidească. Îmi aduc aminte de o fostă elevă bună, deșteaptă, frumoasă. Venise din Basarabia pentru studii, dorea mult să se realizeze, să însemne ceva pentru familia ei, să îi poată ajuta. Într-o zi, o colegă și bună prietenă a ei m-a căutat, cerându-mi ajutor. Printre suspinuri am aflat că tânăra noastră basarabeancă era însărcinată și urma să facă un avort. Am fost uluită, știa ce înseamnă, fusese prezentă și activă în anii anteriori la toate prezentările făcute, colega încercase să o convingă să renunțe, dar nu avea alternativă. Nu mai venea la școală, dar prin prietena ei i-am trimis toate opțiunile, asigurarea ajutorului necondiționat, soluții provizorii pentru locuință, ajutor pentru naștere etc. A evitat constant școala. Zilele au trecut repede. Am aflat între timp că făcuse avortul. Când am revăzut-o, era un om cu luminile stinse. Mioritic vorbind, a căzut o stea. Și odată cu ea, un întreg univers.

Efectul butterfly

Da, am avut brusc sentimentul că o parte din univers a murit, parcă o mare de stele s-au stins. Revin la ideea dimensiunii universale a vieții oricărui prunc, a oricărui om. Sfântul Maxim Mărturisitorul considera omul macrocosmos și nu microcosmos, asemenea altor Sfinți Părinți: „Cosmosul întreg, care constă din cele văzute și nevăzute, este om, iar omul, care constă din suflet și trup, este cosmos. Căci cele inteligibile au rolul sufletului, după cum sufletul are un rost similar celor inteligibile. Iar cele sensibile sunt imaginea trupului, precum trupul e a celor sensibile”. Gândul acesta este cutremurător, responsabilitatea pentru viața omului se răsfrânge asupra întregului univers, destructurarea omului este și a universului, ea are consecințe veșnice. Că este așa ne-o arată și cercetările privind teoria haosului.

Edward Lorentz, enunțând efectul butterfly, arăta că o minimă variație a condițiilor inițiale ale unui sistem complex poate conduce la rezultate radical diferite. Dar realitatea lumii nu este haotică, deși poate părea așa, ci se supune unei rânduieli de o complexitate infinită, după perfecțiunea și complexitatea infinită a Creatorului ei. Sfântul Paisie, întrebat fiind de ce nu se găsește un leac pentru cancer, a răspuns că s-ar fi găsit dacă mama acelui medic vestit nu l-ar fi avortat. A căzut o stea și milioane au urmat și cad până astăzi pentru că un om providențial trimis de Dumnezeu în lume pentru a tămădui această boală nu a mai ajuns să vadă lumina zilei.

Condiții inițiale

Revin la eleva mea. Nu am mai revăzut-o, a trecut Bacalaureatul și gata. Știam de la prietena ei că nu este bine, era conștientă de ce a făcut și se apropia de o depresie. Am rugat-o atunci să o ajute să ajungă la biserică, să se spovedească și, cu ajutorul duhovnicului, să caute mila lui Dumnezeu. Am aflat mai târziu că a ajuns, mă gândeam că așa va fi, din câte o cunoscusem la orele de religie. Mi-am dat seama atunci că nu facem destul, că important este ca tinerele să își înțe­leagă mai adânc valoare și menirea, să aibă conști­ința că stelele stau bine pe cer când viața pruncilor este ocrotită. Și nu din mândrie, ci dimpotrivă, pentru că știm de la Maica Domnului că „Dumnezeu a căutat spre smerenia roabei Sale”, pe care a găsit-o în rugăciune, trezvie, cură­ție.

Condițiile inițiale determină starea finală a unui act. Nu am făcut destul. Dacă aș fi pus mai temeinic în sufletele elevelor mele conștiința consecințelor universale ale oricărei fapte, dragul de rugăciune, trezvie, smerenie și ascultare, poate că răspunsul elevei mele rătăcite prin valurile vieții, în fața vestirii lucrării lui Dumnezeu în trupul ei, ar fi fost: „Fie mie după cuvântul Tău”.