Olimpiada „Meșteșuguri artistice tradiționale”, concurs emblematic în peisajul şcolar, dar și al culturii naționale, s-a încheiat în 24 iulie. A fost, așa cum frumos remarca una dintre participante, Mihaela Dobre, un moment de „întoarcere acasă”. De aceea, aduc în atenție participarea absolut meritorie a micilor meșteri populari din Capitală, cu atât mai mult cu cât în fiecare an auzim diverși vizitatori întrebând: „Bucureștiul are tradiție?”
Ceea ce unii scapă din vedere este faptul că Bucureștiul este un oraș cosmopolit, un mozaic cultural, religios și etnic, aici regăsindu-se reprezentanți ai tuturor etniilor conlocuitoare pe cuprinsul țării, fiecare dintre ei evidențiind specificul său în forma cea mai autentică și mai apropiată de adevăr. Însuși faptul că reprezentanții Bucureștiului nu prezintă un costum popular unitar care să reprezinte Capitala, cerință a concursului, ci exprimă tocmai caracterul multicultural al orașului, fiecare participant fiind îmbrăcat în costumul popular specific zonei din care își are rădăcinile.
Ediția din acest an a olimpiadei - eveniment organizat de Muzeul ASTRA din Sibiu, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu, cu finanțare din partea Ministerului Educației -, a fost una cu totul specială, fiind aniversară. La această a 25-a ediţie au participat meșteri populari din țară, dar și din Republica Moldova, a cărei prezență este deja firească la eveniment, precum și din Bulgaria. A fost o participare impresionantă: 200 de participanţi, din 26 de judeţe ale ţării, distribuiți pe 33 de secțiuni.
Concursul s-a desfășurat pe parcursul a patru zile (21-24 iulie 2022), activitatea fiind organizată atât în Centrul ASTRA pentru Patrimoniu (21 iulie), cât și în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului (22-24 iulie), fiecare județ, respectiv Republica Moldova și Bulgaria, fiind repartizat în câte o gospodărie. Bucureștiul a avut onoarea să își desfășoare activitatea în gospodăria de la Croici-Mătăsari, județul Gorj. Momentul final a avut loc duminică, 24 iulie 2022, pe scena de lângă lac, unde s-a desfășurat festivitatea de decernare a premiilor.
Zile de foc, emoție și bucurie
Au fost patru zile de foc la propriu și la figurat, deoarece a trebuit să luptăm cu soarele torid, care a mușcat nemilos din noi în toate aceste zile, dar și cu emoțiile, tensiunea și dorința nestăvilită de a ne demonstra nu doar talentul și priceperea, ci și dragostea față de tradițiile neamului, față de tot ceea ce definește identitatea poporului nostru în forma ei cea mai apropiată de adevăr și original, într-o conexiune tainică și trainică cu cei care au făurit-o. Bucuria acestor zile a fost întregită de schimburile de experiență cu colegii practicanți ai altor meșteșuguri, din alte județe, de interesul manifestat de vizitatori pentru ceea ce facem, dar și de altruismul și deschiderea care au sudat unitatea unui grup mic, dar inimos, care a reprezentat Bucureștiul.
Cu această ocazie am văzut cum tineri în plină afirmare, deși concurenți, s-au ajutat unii pe alții, fără teamă și cu dorința de a fi utili celuilalt, am avut ocazia să cunosc părinți dedicați total, care au muncit cot la cot cu noi, profesorii însoțitori, atât la organizarea expozițiilor, cât și a spațiilor de lucru, precum și la crearea tuturor condițiilor necesare bunei desfășurări a activității.
Doresc să subliniez motivele care au determinat implicarea acestor tineri frumoși ai țării, care știu că trăinicia unui neam depinde de trăinicia relației cu tradiția și identitatea lui, cu întreaga lui cultură și spiritualitate. De aceea, pentru mine sunt emblematice gândurile Mihaelei Dobre care, meditând la momentul în care a început să picteze icoane pe sticlă, a înțeles modul în care fiecare dintre noi ne putem găsi echilibrul în momente delicate: „Uitându-mă în jurul meu, m-am simțit înstrăinată, m-am simțit incompletă, însă întoarcerea spre obiceiuri, spre tradiții, spre ceea ce era cândva un mod de a trăi, m-a întregit, m-a întors «acasă»”.
De la acești copii am înțeles, de asemenea, că pictarea unei icoane este, într-adevăr, o rugăciune și o mărturisire. „Îmi place mult icoana pe sticlă pentru că este un mod de a-L povesti pe Cel reprezentat în icoană, de a povesti o parte din viața Sa”, spune Natalia Dima, o altă concurentă.
Laureații Bucureștiului
După-amiaza zilei de duminică, 24 iulie 2022, a fost una cu totul specială pentru noi, deoarece la festivitatea de premiere tinerii noștri iconari pe sticlă au fost primii care au scăpat de chinul emoțiilor, fiind primii premianți ai olimpiadei. Întrucât a fost un an de excepție pentru noi, aș dori să îi nominalizez pe toți:
■ Irina Ionescu-Berechet, clasa a XI-a, Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”, București, premiul I, Icoane pe sticlă;
■ Olga Ionescu-Berechet, clasa a IX-a, Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”, București, premiul I, Icoane pe sticlă;
■ Natalia Dima, clasa a VI-a, Liceul Teoretic „Decebal”, București, premiul I, Icoane pe sticlă;
■ Aura-Mihaela Dobre, clasa a X-a, Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”, București, premiul I, Icoane pe sticlă;
■ Ileana Nicoleta, clasa a XII-a, Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, București, premiul I, Artă decorativă;
■ Ana Stângă, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Nr. 127, București, premiul II, Pictură naivă;
■ Dora Dobârcianu, clasa a XI-a, Liceul de Arte „Nicolae Tonitza”, București, premiul III, Icoane pe sticlă.
Dincolo de bucuria faptului că iconarii noștri au deschis balul festivității de premiere, poate cea mai importantă apreciere a fost aceea a uneia dintre distinsele doamne din juriu care, la evaluarea finală, a remarcat că „aici avem un adevărat atelier de icoane!”
Doresc să îi felicit pe toți participanții, pe organizatori, pe părinții care i-au sprijinit și încurajat pe copii şi care ne-au ajutat și pe noi acolo, în soarele acela torid. Felicit, totodată, profesorii care s-au ocupat de pregătirea copiilor, astfel încât toți să fie la înălțimea evenimentului. Şi, nu în ultimul rând, mulțumim Muzeului Astra pentru inițiativă și abia așteptăm să ne întoarcem la anul!
