În fiecare an, după anotimpul de iarnă, cu nerăbdare și cu multă nădejde aşteptăm sosirea primăverii duhovniceşti, care începe cu minunata perioadă a Postului Mare.
Amorţiţi de „iarna păcatelor” ne dorim o revigorare și o redeşteptare la viaţa spirituală, marcată în acest răstimp al anului de un buchet de slujbe şi rânduieli de o deosebită încărcătură şi profunzime duhovnicească. Odată cu natura înviem şi noi. Primii muguri de primăvară ne aduc şi primele bucurii. Săptămânile Triodului ne călăuzesc părinteşte spre cea mai frumoasă perioadă a anului bisericesc, atunci când ne pregătim să trăim la intensitate maximă vocaţia de creştin, rugându‑ne mai des, postind, participând la slujbele speciale ale Sfintei Biserici, ajutându‑i pe cei care au nevoie de ajutor, spovedindu‑ne şi împărtăşindu‑ne cu Trupul şi cu Sângele Mântuitorului Hristos. Pentru a ne întări duhovniceşte, în vederea luptelor cu ispitele și cu păcatele, este necesară împărtăşirea cu Hristos, încă de la început de drum.
Primele zile însorite ale primăverii sunt însoţite de primele slujbe de seară, când la lumina blândă a lumânării se citeşte Canonul de pocăinţă al Sfântului Andrei din insula Creta, care ne‑a lăsat ca pe un testament duhovnicesc cea mai cuprinzătoare prezentare a istoriei neamului omenesc, marcată de căderea prin păcate şi de ridicarea prin iertarea lui Dumnezeu. În fiecare personaj biblic ne regăsim pe noi înşine, ne plângem neputinţele şi ne încurajăm pentru a pune început bun îndreptării, având în acest sens nenumărate exemple de pocăinţă adevărată.
În perioada Postului Sfintelor Paști trebuie să avem multă râvnă duhovnicească, încât din „iarna păcatelor” să ne străduim să urmăm și să ne împărtășim de „Lumina lină” a „Soarelui Dreptăţii”. În acest fel, „Lumina lui Hristos care luminează tuturor” va răsări în sufletele celor din „întuneric şi din umbra morţii”. Repetând cu profundă căință „Miluieşte‑mă Dumnezeule, miluieşte‑mă!”, prindem aripi duhovniceşti, postul şi rugăciunea înălțându‑ne pe culmile smereniei.
Rugându‑ne împreună cu Sfântul Efrem Sirul şi rostind „Doamne şi Stăpânul vieţii mele”, ne plecăm inimile la metanii, cântând „Doamne al puterilor fii cu noi”. Primim astfel binecuvântarea lui Dumnezeu, ne întărim sufletește, mărturisind şi fiind încredinţaţi de prezența reală și personală a lui Dumnezeu, întrucât „Cu noi este Dumnezeu”. „Uşile pocăinţei” pot fi deschise doar prin stăruinţă, perseverenţă şi nevoință, pentru că la Înviere se ajunge doar prin Cruce. Aşadar, la Sfintele Paşti putem ajunge cu vrednicie numai prin „schimbarea minții”, prin „venirea în fire”, într‑un cuvânt, prin pocăinţă.
Cu cât înaintăm pe calea postului, cu atât se vor înmulţi şi încercările, totuși, cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, se va apropia şi El de noi, iar când ne va fi cel mai greu, cu grija‑I dumnezeiască ne va îmbrăţişa şi ne va purta pe braţele Sale părintești.
Acum este timpul mântuirii! Acum este vremea postului, al cărui apogeu este atins în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos. Săptămâna Mare este unică: încărcătura duhovnicească prinde valențe existențiale, slujbele Deniilor conducând la o trăire continuă și actuală a momentelor mântuitoare și sfințitoare înfăptuite de Fiul Omului și al Domnului.
Ținta duhovnicească a Postului Mare este noaptea Sfintelor Paști, noapte binecuvântată şi sfântă, „Praznic al praznicelor și Sărbătoare a sărbătorilor”, pe care ne‑am dori‑o veşnică, în care simţim puterea Jertfei Iubirii, dar şi bucuria şi măreţia Învierii lui Hristos, Cel Care ne‑a dăruit învierea și viața veșnică.
Prin urmare, participând la nevoința Postului Mare, să‑L rugăm pe Dumnezeu să ne întărească și să ne învrednicească a ne închina și Sfintei Învieri, bucurându‑ne astfel de frumuseţile primăverii duhovniceşti.
