Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Păstrând tradiția, ne apărăm identitatea

Păstrând tradiția, ne apărăm identitatea

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Educaţie
Un articol de: Prof. Dr. Elena Rusu - 25 Iul, 2022

Deși trăim în epoca globalizării, o epocă în care culturile se amestecă, se primenesc și se deschid una către cealaltă, apărarea iden­tității este o datorie sacră a fiecărui neam. Respectul și promovarea celorlalte culturi nu înseamnă absorbția culturilor mici de către marile culturi și înlocuirea valorilor care au marcat identitatea etnică, lingvistică, spirituală și culturală cu altele, uneori, incompatibile cu filonul specific popoarelor ca individualități în familia universală a umanității.

Arta populară este unul dintre acele elemente care definesc identitatea unui neam, deoarece ea este expresia credințelor și tradițiilor, este concretizarea conexiunilor pe care acel neam le are atât pe verticală, cu divinitatea, cât și pe orizontală, cu cei de un neam cu el, dar și cu natura în mijlocul căreia se formează și se dezvoltă ca entitate distinctă, cu un specific bine conturat. De aceea, nu cred că este întâmplător acest curent de valorizare și promovare a artei populare din ultimii ani. Poate că este reacția din subconștient a sufletului național care, dincolo de deschiderea pe care o are față de culturile cu care intră în contact din ce în ce mai profund, se dorește a fi respectat pentru ceea ce este el ca valoare a neamului și promovat ca unul dintre firele roșii ce leagă generațiile care asigură păstrarea identității și transmiterea ei nealterată celor ce vor urma.

Animați de aceste considerente, an de an se desfășoară Olimpiada meșteșugurilor artistice tradițio­nale, o olimpiadă altfel decât cele ale științelor, o olimpiadă care recapitulează, an de an, elementele definitorii ale poporului român, cu respect față de arta populară a minorităților care conviețuiesc pe teritoriul țării, împărtășind valori și credințe, tradiții și idealuri. Așa se face că, în mod tradițional pentru București, și în acest an s-a desfășurat etapa județeană/municipală a acestui concurs aparte, care aduce laolaltă tineri pasionați ce practică întreaga gamă de meș­teșuguri populare: olărit, țesut, brodat, confecționat podoabe sau măști, sculptură în lemn, pictură pe lemn sau sticlă, încondeierea ouălor, împletituri etc.

Pentru a demonstra conexiunea profundă cu arta populară, toți concurenții sunt invitați să se prezinte în costume populare complete, kitsch-ul și improvizația fiind depunctate. De asemenea, deoarece timpul de lucru este limitat, tinerii meșteri trebuie să prezinte spre jurizare portofoliul reprezentativ de lucrări personale, astfel încât juriul să poată face o evaluare corectă și completă a fiecărui concurent, cu raportare la piesele finalizate, mai ales acolo unde este necesar un timp mai mare pentru executarea unei lucrări. Totodată, participanţii trebuie să dovedească o foarte bună cunoaștere a istoriei meșteșugului pe care îl practică, tehnicile specifice cu variantele lor, componența costumului pe care îl poartă, materialele din care este confecționat, tehnicile de realizare, semnificația simbolurilor prezente atât pe costum, cât și în lucrările prezentate, și să folosească, în executarea lucrărilor, materialele specifice, tradiționale care au consacrat acel meșteșug. Toate aceste elemente fac din Olimpiada mește­șugurilor una cu totul specială, un eveniment care contemporaneizează tradiții și meșteșuguri ancestrale, care fac parte din tezaurul spiritual al acestui neam.

Dacă etapa județeană/municipală este impresionantă prin atmosfera de lucru aparte, prin varietatea costumelor, unele de co­lecție, moștenite din generație în generație, altele de o calitate culturală relativă, etapa națională este un adevărat festival al artei populare ce se desfășoară pe parcursul a cinci zile, în cadrul Muzeului Satului din Dumbrava Sibiului, în luna iulie, fiecare județ fiind repartizat într-o gospodărie. Ținând cont de aceste aspecte, dorința de a performa la această olimpiadă este extrem de mare, emoțiile ating cote foarte înalte, iar concurenții dovedesc o implicare excepțională, dorind să atingă perfecțiunea, astfel încât să obțină biletul de acces la etapa națională.

Dacă etapa națională se desfă­șoară la Sibiu, etapa municipiului București se desfășoară de foarte mulți ani la Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu”, de reușita evenimentului din fiecare an fiind responsabili prof. Liliana Tremurici, meșter popular, prof. Amalia Misăilă, metodist la disciplina Edu­cație Plastică, și alți profesori meto­diști sau nu, dar dornici să transforme acest eveniment într-o sărbătoare, supervizați de către inspector Mariana Badea.

Liceul Teoretic „Decebal”, în cadrul căruia funcționează de 17 ani un atelier de pictură, denumit „Icoana - fereastră spre Absolut”, participă an de an la acest concurs de excelență al artei populare, la secțiunea Icoane pe sticlă, anul acesta fiind primul în care am diversificat gama meșteșugurilor prezentate, adăugând cusături populare și ouă încondeiate sau, mai corect spus, ouă închistrite, deoarece instrumentul de lucru nu este condeiul, ci chișița.

Fiind primul an post-pandemie, participarea noastră a fost relativ redusă, dar rezultatele au fost meritorii: două premii I la secțiunea „Icoane pe sticlă” obținute de către Natalia Dima, din clasa a VI-a, și Maria Vengheac, din clasa a X-a; o prezentare absolut spectaculoasă pentru un copil de vârsta ei, la secțiunea „Ouă închistrite”, a fost cea a Nicoletei Goreanu, din clasa a III-a (elevă la Liceul Teoretic „Dante Alighieri”), dar și o încercare promițătoare pentru Alina Vornicu, din clasa a X-a, la „Cusături”. Toate elevele sunt artiste în cadrul Atelierului de icoane al Liceului Teoretic „Decebal”, atelier coordonat de subsemnata.

Aceste rezultate ne dau dreptul de a participa la etapa națională, cu taxă, situație de care facem tot posibilul să profităm, dar micuța Nicoleta vrea și ea să ne susțină, participând în afara concursului. Precizez acest lucru pentru a înțe­lege ce pasiuni provoacă și dezvoltă în sufletele copiilor acest concurs, astfel încât sunt dispuși să meargă la Sibiu fără a fi jurizați, doar pentru a experimenta atmosfera extraordinară din cadrul etapei finale și a arăta ce știu să facă.

În mod special pentru acest an, premierea laureaților a avut loc la scurt timp după finalizarea timpului de lucru, astfel încât toți participanții știau deznodământul atunci când au plecat acasă. Întrucât arta populară este în strânsă legătură cu natura, cu mediul în care a fost creată și s-a dezvoltat, după festivitatea de premiere ne-am retras în mijlocul celui mai frumos parc din București, „Alexandru Ioan Cuza” sau IOR, cum este cunoscut. Aici ne-am conectat la sursa de inspirație a acestor minunate meșteșuguri populare, ne-am bucurat de verdele naturii, verde ce concentrează în el întreaga energie necesară naturii pentru tot anul, de lacul cu cele mai diverse vietăți, dar și cu valuri li­niștite, numai bune pentru odihnit sufletul ostenit, ne-am lăsat purtați în timpuri imemoriale prin ciripitul păsărilor, stăpâne ale arborilor seculari.

Au fost momente de contemplare a acestor minunății pe care Dumnezeu le-a oferit în dar oamenilor și, dincolo de experiența absolut minunată a participării la Olimpiada meșteșugurilor artistice tra­diționale, am conștientizat, încă o dată, necesitatea protejării mediului înconjurător, a valorizării fru­museților pe care Creatorul ni le-a pus la dispoziție, dar și a reașezării pe făgașul firesc al relațiilor inter­umane prin respect reciproc, altruism și recunoștință. De asemenea, nu trebuie să uităm că avem față de strămoșii noștri datoria sacră de a proteja și transmite gene­rațiilor ce vin toate elementele care contribuie la conturarea identității naționale, între acestea, la loc de cinste fiind arta populară.

Și pentru că tot am amintit de recunoștință, nu uităm să mulțu­mim conducerii Liceului Teoretic „Decebal” pentru sprijinul pe care ni-l acordă în permanență, părin­ților care îi încurajează pe acești copii minunați în practicarea meș­teșugurilor artistice tradiționale, tuturor profesorilor care au oferit din timpul și energia lor pentru a-i îndruma pe tinerii meșteri către descoperirea artei populare în forma ei autentică, organizatorilor pentru modul profesionist în care se ocupă an de an de realizarea evenimentului şi, în mod deosebit, îi felicităm pe toți elevii partici­panți, indiferent de locul ocupat în clasamentul final, pentru atașa­mentul față de valorile naționale și pentru dăruirea cu care se implică în practicarea acestor mește­șuguri.

Citeşte mai multe despre:   tradiții românești