Prin jertfire de sine spre Înviere: Dăruind vei dobândi!

Perioada pe care o traversăm este poate cea mai încărcată din punct de vedere spiritual, deoarece retrăim întregul parcurs al restaurării omului prin Patimi, Moarte și Înviere. Această perpetuă actualizare a Jertfei răscumpărătoare nu își atinge obiectivele fără o implicare personală a fiecăruia dintre noi prin jertfirea de sine, prin ieșirea din noi înșine, din ego-ul personal și deschiderea către cei de lângă noi, prin urmarea exemplului de jertfelnicie al lui Hristos, oferind celor aflați în nevoi din puținul nostru, astfel încât bucuria Învierii să fie deplină.

Elevii Liceului Teoretic Decebal din București au ales să urmeze, şi cu această ocazie, îndemnul Mântuitorului de a veni în sprijinul acestor frați prea mici ai Lui (Matei 25, 40). În acest sens, a fost implementat un nou proiect caritabil în cadrul parteneriatului, deja tradițional, dintre liceu și Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci”-Titan din București, proiect denumit sugestiv „Dăruind vei dobândi!”

Pe toată durata Postului Mare, elevii noștri, membri ai grupului de cateheză al bisericii, s-au întâlnit în fiecare sâmbătă la demisolul lăcaşului, un spațiu extrem de generos ca suprafață, dar și ca dotări, unde au decorat cești în tehnica man­dalei, folosind culori profesionale, astfel încât cei care le vor cumpăra să poată servi în siguranță ceaiul în ele, amin­tindu-și de dragos­tea și jertfelnicia elevilor care au ales să se implice într-un proiect pentru sprijinirea vârstnicilor nevoiași ai parohiei.

Am ales să sprijinim vârstnicii deoarece reprezintă o categorie socială vulnerabilă și dezavantajată. Mulți dintre ei nu mai au pe ­nimeni, unii nu pot nici măcar ieși din casă, sărbătorile fiind petrecute, de cele mai multe ori, în singurătate și neputință. Pe de altă parte, ei ne amintesc de bunicii noștri, pe care mulți nu îi mai avem sau nu am avut bucuria de a-i cunoaște, ne duc cu gândul la anii bătrâneții părinților noștri și reprezintă imaginea concretă a ceea ce vom fi și noi la un moment dat. De aceea, sprijinirea lor este o datorie de suflet și o onoare, în același timp, dacă ne gândim că ei sunt cei care au avut o contribuție însemnată la ceea ce suntem noi astăzi ca neam, în general, și ca persoane, în particular.

Urmarea lui Hristos

A oferi din timpul și energia ta semenului este dovada urmării lui Hristos, este gestul cel mai concret al jertfirii de sine pentru binele aproapelui, este calea care ne duce către Împărăție, deoarece, așa cum spunea Nicolae Steinhardt, dăruind vei dobândi viața veșnică. Nu întâmplător, meditând la finele proiectului, una dintre elevele participante a precizat că „a fost minunat să lucrăm, căci noi am lucrat cu inima” (Nicoleta Goreanu, clasa a III-a).

Efectele în plan personal ale unor astfel de proiecte sunt extrem de puternice și generează atitudini care îl vor caracteriza pe cel în cauză și în perioada vieții de adult - va fi o persoană altruistă, empatică, sensibilă la nevoile celor din jur. Pe de altă parte, implicarea în acțiuni de voluntariat echilibrează emoțional și reprezintă o alternativă la petrecerea timpului liber față de ceea ce oferă rețelele de socializare și lumea virtuală, în general. Este o realitate conștien­ti­zată de către o altă elevă partici­pantă: „Acest proiect m-a ajutat să mă echilibrez emoțional. De fapt, proiectele la care am participat m-au ajutat din acest punct de vedere, pentru că anul trecut nu prea am ieșit din casă din cauza pandemiei și m-a cam ­afectat” (Natalia Dima, clasa a VI-a).

Dincolo de aceste aspecte, implicarea elevilor în proiecte de voluntariat reprezintă forma cea mai concretă de aplicare a noțiunilor dobândite în cadrul orelor de religie și de cateheză. De aceea, este atât de importantă latura formativă, utilă în înțelegerea creștinismului ca mod de viață, nu ca ideologie. Dacă insistăm pe aspectele teoretice ale predării orelor de religie, riscăm să o transformăm într-o ideologie. Or, religia este un mod de viață, prezintă elementele necesare perfecționării umane până la desă­vârșire, sau, cum numea acest proces Nichifor Crainic, sfințenia - împlinirea umanului.

Alimente pentru vârstnici

În acest sens, consider sugestiv feedbackul primit de la una dintre elevele implicate în toate proiectele de voluntariat pe care le-am desfășurat până acum: „Deși îmi pare rău că s-a terminat și acest proiect, mă bucur că am putut ajuta oamenii care nu își permit lucrurile de care au nevoie. A fost mult de muncă, dar datorită copiilor care au lucrat permanent am dus acest proiect la capăt. Desigur, oricât am fi muncit noi, nu ar fi fost la fel fără doamna Rusu, profesoara care, în fiecare zi, ne învață cât de important este să fii om și să ajuți oamenii” (Livia Porfir, clasa a VII-a).

Tot în cadrul acestui proiect, piticii grupului de cateheză, elevi în clasele primare, coordo­nați de prof. Alina Panait, de la Școala Gimna­zială „Nicolae Labiș”, au realizat felicitări în tehnica de lucru quilling, felicitări cu tematică pascală. Toate aceste lucrări au fost organizate într-o expoziție cu vânzare în scop caritabil, evenimentul desfășurându-se în Duminica Floriilor, ca mesaj de întâmpinare a Mântuitorului la Intrarea în Ierusalim din partea noastră, a tuturor celor care L-am așteptat cu dragoste curată să ne facă părtași bucuriei Învierii.

Cei 2.000 de lei obținuți din vânzarea ceștilor și a felicitărilor au fost folosiți pentru achizi­ționarea alimentelor de bază donate vârstnicilor vulnerabili ai parohiei, astfel încât și ei să se poată bucura deplin, trupește și sufletește, de marele praznic al Învierii Domnului.

Felicităm pe toți cei implicați, elevi, părinți, profesori, personal al parohiei și mulțumim celor care ne-au sprijinit pentru realizarea a încă unui proiect de suflet: donatori care au achiziționat obiectele confecționate de noi, doamna prof. Coman Bibica, director al Liceului Teoretic Decebal, precum și părintelui paroh Gheorghe Dincă, dar și domnului administrator Constantin Miciu, fără implicarea căruia nu s-ar desfășura în cele mai bune condiții aceste proiecte. De asemenea, ne exprimăm speranța ca, și pe viitor, să putem aduce o rază de bucurie în casele celor mai necăjiți decât noi, iar praznicul Învierii Domnului Hristos să reverse în continuare în sufletele tuturor belșug de sănătate, pace și bucurie.

(Elena Rusu este profesoară la Liceul Teoretic Decebal din București)