OPINII: Problematizări pe tema familiei naturale

La început de an am fost binecuvântată cu o experiență interesantă, atunci când am pornit în aventura colectării de semnături pentru susţinerea familiei naturale și promovarea valorilor mari ale omenirii la care subscriu mare parte dintre oamenii frumoși ai acestei țări.

Multe s-ar putea povesti, dar din ceea ce am întâlnit pe teren m-aș opri la comentarea a două reacții, două false probleme sau deturnări, din ignoranță, ale sensului acțiunii:
1. Homosexualitatea este în firea celor care o practică… ce să facă cei care sunt marcați de aceasta? să fie exterminați?, și 2. Putem să trăim alături de homosexuali fără să ne afecteze libertatea de manifestare, fiecăruia?

M-a durut că cei care se complac în aceste acoperiri de gândire nu înțeleg sau nu vor să facă un mic efort să înțeleagă dimensiunea răului care ne pândește și care dorește să ne anuleze viitorul, dreptul firesc la o viață frumoasă.

Din orice punct de vedere am dori să analizăm faptele, acordarea de legi și favoruri homosexualilor este o greșeală nemăsurată. Mă gândeam cât de apropiată este și în această privință Religia de Știință. Pentru că ceea ce le face complementare și convergente sunt bunul-simț și logica pură.

Din perspectivă religioasă, fiecare avem ceva de corectat în noi cât trăim. Tot ceea ce contravine vieții și perpetuării acesteia este nociv și are nevoie de îndreptare: minciuna, crima, legăturile trupești nefirești (de exemplu: necrofilia, pedofilia, homosexualitatea etc.) ș.a. Religia spune clar că este nevoie de îndreptare, de corectare, de luptă continuă cu acestea, și nu de exterminare. Dacă scoatem dintre rele un element și-l declarăm normal, atunci le discriminăm pe celelalte. În această logică, ar trebui ca și celelalte rele să primească dezlegare, să fie trecute ca normalități, să le fie recunoscută normalitatea și acordate drepturi. Dreptatea să se aplice corect, nu preferențial. Ar însemna că nu mai avem rele pe pământ, toate sunt bune, permise și de folos.

Din perspectivă științifică, orice factor care distruge specia umană este nociv și are nevoie de îngrădire, de remediere, fie că este vorba despre crimă, homosexualitate ori deviații sexuale. Dacă acestea s-ar generaliza (iar dacă le-ar fi acordate drepturi, asta s-ar întâmpla), atunci specia umană s-ar afla în mare pericol. În situația în care cei mai mulți oameni ar practica homo­sexualitatea, viața oamenilor ar fi compromisă.

Deci este esențial să știm ce este bine și ce este rău. A fi modern nu înseamnă a amesteca lucrurile, a face un cocteil de elemente de dragul de a ne distra sau numai pentru a fi altfel cu orice preț. Orice societate are datoria de a fi responsabilă și de a oferi o perspectivă în care frumosul și binele să capete accente cu forță de exemplu, nu de ocară și de repudiere. Am mai auzit o opinie care m-a făcut să mă minunez de precaritatea substanței de evaluare a răului care ne paște. O mamă a doi băieți îmi spunea că ea este absolut convinsă de faptul că băieții săi nu vor adopta niciodată un comportament homosexual sau de altă natură deviantă, deoarece vor avea mereu în gând exemplul din familia lor. Ce subțire consolare. Draga de ea, nici nu-și dă seama cât de ușor se poate înșela! Sunt de acord că educația din familie este puternică, dar nu poate garanta nimic. Mediul, anturajul din diferite perioade ale vieții pot schimba mult o persoană. Apoi, să ne gândim la copiii care vor fi adoptați de homosexuali și vor avea de suportat cu forța acest tablou distrugător al speciei umane.

Dacă ne iubim cu adevărat copiii, ne străduim să le oferim o lume în care să fie respectată Viața și valorile ei luminoase. Iar cu greșelile, toți avem de luptat. Numai lașii se tem și s-au gândit, în manieră cu totul egoistă și grotescă, să ne inducă teoria conform căreia răul nu mai este rău.