Profesorului de Religie, cu drag: Scrisoarea a X-a: Refuzați ideologizarea pedagogiei voastre!

Un articol, Cum îi constrânge școala pe elevi să facă Religie în continuare, din „Adevărul” (18 septembrie), m-a pus pe gânduri. Nu am să redau conținutul, nu merită. Autoarea, Nicoleta Onofrei, prezintă într-o manieră aiuristic-jurnalistică o situație artificială de adevăr, fiind citați alături de Mihai Staș, ca „experți” în educație, Vlad Ștefan, președintele Consiliului Național al Elevilor, și două mame - dintre care una a rezolvat neprezența copilului la ora de Religie prin înscrierea la un liceu privat. Nu, nu este primul articol penibil despre ora de Religie. Mediocritatea modului în care este scris ne prinde bine. Am să amintesc doar de luarea de poziție a lui Mihai Staș, prezentat ca „expert” în educație. Acest expert făcea afirmația că presiunile pentru menținerea orei de Religie sunt „ucigătoare și feroce” și că „trebuie să treacă mult timp până când copiii nu vor mai fi obligați să facă Religia, care în plan mai larg este un joc de influență al Bisericii și al Statului”, acuzând că „ce se face în continuare în școală la ora de Religie nu are legătură cu ora de Religie”, ci „este vorba de un joc de putere și influență în relația Biserică-Stat, iar școala funcționează ca un mecanism de control”. Nu este prima dată când constat că lipsa de cultură pedagogică este dăunătoare dialogului pe tema educației. Din nefericire, în ultimii ani numai experții au propus analize, diagnoze și soluții. Nu pedagogii, nu oamenii de la catedra „imediată”. Pericolul oricărui expert, indiferent de câte diplome va aduce ca argument expertizei sale, ține de ideologizarea expertizei sale. Orice ideologizare a pedagogiei strică echilibrul educațional, strică orice construcție dialogică. Ceea ce mi se pare inadmisibil este modul în care expertul numit aruncă în noi cu fraze de peluză. A spune că presiunile pentru menținerea orei de Religie sunt ucigătoare și feroce aduce aminte de modul în care am fost obligați, ca părinți și, unii, ca funcționari ai Ministerului Educației să înscriem copiii la ora de Religie. Merită amintit că multe secretare de școli s-au îmbolnăvit în urma presiunii puse de colegul filosof, că înscrierea în platformele MENCS a presupus o muncă inumană și neplătită (oare nu s-a încălcat dreptul la odihnă al salariaților...?) și mulți din colegii noștri de Religie au fost umiliți public de către toți aceia care cred că a construi o cultură școlară unui copil înseamnă să-ți dai cu părerea la nesfârșit. Regret că nu am realizat o analiză obiectivă asupra dramelor colegilor noștri, asupra modului în care antipatii personale au transformat școlile în săli de așteptare din gări lipsite de orizont colegial. Ceea ce rămâne este că în România oamenii educați în spiritul pe care-l propovăduiesc expert-comisarii nu există în număr prea mare și știm că asta doare cumplit pe apologeții nimicului ca formă de educație. S-au plâns „experții” educaționali de genul domnului Staș că ministerul trebuie să ofere copiilor materii alternative. Sigur, numai că pentru acestea trebuie să avem planuri de dezbatere, manuale, cursuri, școli care să producă specialiști. Subliniez: specialiști, nu experți formați de alți experți formați, la rândul lor, de alți experți nespecialiști. Pentru că de ani de zile auzim sloganuri și nu vedem munca „experților”, expuși mereu în planul media atunci când reîncălzim subiectele lămurite prin vot public. Sunt convins că nu sunt obiectiv, din punctul dumnealui de vedere, atunci când scriu aceste rânduri. Sunt obiectiv, dar obiectivitatea nu include neutralitate, ci adevăr, care nu este neutru niciodată. Când pui pe tapet patru persoane și spui că părerea lor e relevantă și uiți de 4.000 de tineri creștini care și-au expus inclusiv punctul de vedere despre ora de Religie (publicat de Ziarul Lumina chiar în zilele întâlnirii de la București, 1-4 septembrie 2016) ai două probleme: una de obiectivitate și o alta de ideologie. Tu, dragul meu profesor de Religie, nu te teme! Fă tot ce poți să afli adevărul despre munca ta, îndreaptă unde greșești și evită fundamentalismele de orice fel! E prea frumoasă Ortodoxia să nu o simtă copiii! Ei sunt sufletul orei de Religie. Orice ar spune „experții” ideologizanți ai pedagogiei. Un an școlar cu pace!