Domnul meu și Dumnezeul meu, cu ce-l putem bucura noi, copiii, părinții și dascălii pe aproapele nostru, în aceste zile minunate de sărbătoare? Către cine să ne deschidem acum, Părinte, cerul inimii noastre,
„Religia a reușit să-mi arate că nimic nu este accidental în viață”
„Studierea religiei în cei patru ani de liceu a reușit să mă facă să văd lumea din perspectiva unui om care a fost creat de Dumnezeu din iubire și nu a evoluat din organisme inferioare. Religia a reușit să-mi arate că nimic nu este accidental în viață și că trebuie să luptăm ca în fiecare zi să scriem în cartea vieții noastre câte o pagină, în care să existe cel puțin un lucru ce aduce zâmbetul pe buzele Autorului. Religia este calea de a ne compara cu Perfecțiunea și de a ne dori să ajungem la acel nivel, prin cea mai grea luptă, cea cu noi înșine. Ora de religie te învață să lupți, să te smerești prin comparația cu Dumnezeu; îți arată cât de neputincios este omul, că există un singur centru al universului (Dumnezeu), te face să nădăjduiești, te încurajează să fii cel mai bun în meseria pe care o ai (părinte, elev, student, profesor, brutar, polițist, preot, inginer, chimist etc.), te ajută să vezi egalitatea dintre oameni (suntem mai întâi persoane și la urmă se pune titlul dobândit prin munca mâinilor și sudoarea frunții), te învață să iubești, să ai demnitate și îți arată singura cale spre viața veșnică.”
(Alexandru Claudiu Dumitru, 21 de ani)
„Ora de religie contribuie la formarea și dezvoltarea omului. În cadrul acestei discipline, am învățat ce înseamnă toleranța, am înţeles că trebuie să-mi ajut aproapele, indiferent de răul pe care mi l-a făcut, și că este bine să aplic în viaţă valorile morale: sinceritatea, ajutorul reciproc, iubirea și prietenia. Pentru mine, religia reprezintă o oră de relaxare, în care știu că Dumnezeu mă veghează. Nu aș dori să se scoată această materie din programa școlară pentru că ea reprezintă un mijloc de apropiere de Dumnezeu, iar societatea nu are nevoie doar de oameni bine pregătiţi, ci și de oameni sănătoşi fizic, psihic, moral şi spiritual.”
(Ecaterina Vieru, 16 ani)
„Pentru mine, ora de religie a fost ca o rază de soare prin negura vieții... În zilele noastre, tot mai puțini oameni ne învață lucruri bune, adevărate, pe care le aflăm în cadrul acestei ore valoroase. Celelalte materii sunt mai reci, spre deosebire de ora de religie, care poate fi comparată cu o rază de lumină ce ne încălzește sufletele.”
(Elena G. M. Hagau-Renghiuc, 24 de ani)
„Ora de religie a reprezentat pentru mine un reper spiritual, dar și unul istoric. Pe parcursul acestor ore, așteptate cu nerăbdare și interes, am avut oportunitatea de a studia aspecte legate de celelalte religii ale lumii care m-a determinat să particip şi la Olimpiada de religie. Tot în cadrul orelor de religie am aflat pentru prima dată despre martirii neamului, sfinții închisorilor. Puternica lor mărturisire și dragoste către Hristos a avut un puternic impact asupra mea pentru care sunt recunoscătoare. De asemenea, la ora de religie am învățat că viața trebuie protejată și respectată.”
(Daniela Constantinescu, 26 de ani)
„Studierea religiei în liceu m-a învăţat cum să fiu om cu ceilalţi. Am ascultat la oră multe pilde şi prima care îmi vine în minte este cea a fiului risipitor. Orele de religie sunt importante deoarece dezvoltă inteligența emoțională, caracterul și oferă un model pentru om, îl provoacă să fie mai bun. În același timp explică și ce înseamnă răul și nu neagă existența acestuia. Ce cred că ar trebui să te mai învețe la orele de religie este că există iad și pe pământ, nu doar cel de după moarte. Iadul pe pământ este pentru oamenii care iau în repetate rânduri decizii proaste sau egoiste sau, mai rău, nu iau nici o decizie.”
(Bogdan Boeru, 20 de ani)
„Cred că ora de religie este utilă în a te împiedica să iei decizii greșite în viață. Cu ajutorul orei de religie și prin asimilarea credinței începe să ți se dezvăluie un scop în viață, mai presus de orice lucru efemer pe care îl poți căpăta aici și care, din punctul meu de vedere, nici nu merită efortul. Totul vine și se duce. Sufletul rămâne. Cred că ar trebui intensificate programele de formare continuă pentru toți profesorii de religie, pentru a fi pregătiți să răspundă provocărilor care apar la clasă.”
(Denisa Ganea, 20 de ani)
„Îmi amintesc cu drag de orele de religie, de discuțiile pe care le purtam pe diverse teme legate de Biserică şi istoria religiilor, dar şi de atmosfera caldă şi plăcută pe care doamna profesoară o crea în clasă. Dar ce îmi amintesc cel mai clar sunt activitățile extracurriculare pe care dânsa ne-a îndrumat să le desfăşurăm: o expoziție de fotografie şi vizita la o casă de copii în Ajun de Crăciun.”
(Andreea Bălan, 26 de ani)
„Relația cu Dumnezeu cred că ne-o construim înăuntrul nostru, fiecare după cum consideră că este mai bine și pe baza unor fundamente teoretice cu care ne identificăm. Raportându-mă la experiența personală din timpul liceului, privesc înapoi cu apreciere și respect față de acele câteva momente de introspecție pe care le-am experimentat prin intermediul orelor de religie. Cred că a contat cel mai mult modul prin care ne-a fost predată această materie: întotdeauna prin exemplificare de situații concrete, prin paralele de tipul știință-spiritualitate și dezbateri pro-contra pe o temă dată. Pe baza unui subiect discutat la clasă am participat alături de câțiva colegi și cu sprijinul doamnei profesoare la montarea unui spectacol de teatru. Am apreciat și mi-au plăcut aceste metode interactive de predare; le-am perceput ca fiind un exercițiu de sinceritate față de propria persoană și empatie față de cei din jurul meu, deopotrivă.”
(Cristiana Iordache, 22 de ani)
„Religia m-a ajutat să fiu mai bună la suflet, să învăț mai bine, să mă rog mai mult și să fiu mai aproape de Dumnezeu. Cu ajutorul doamnei profesoare de religie orele deveneau cu adevărat interesante. Aceasta avea o multitudine de materiale și activități interactive care ne ajutau să înțelegem și să ne implicăm cu toții. Ne-a unit ca și colectiv. Cel mai important lucru pe care l-am învățat despre religie este că acest cuvânt înseamnă iubire, bunătate și credinţă.”
(Cristina Nae, 19 ani)