Rezonanţa orei de religie în viaţa de adult

„Pentru mine, ora de religie a fost foarte importantă deoarece în cadrul acesteia am învățat primele rugăciuni și am descifrat pildele din Sfânta Evanghelie. Îmi aduc aminte cu plăcere de primii ani de școală, atunci când ascultam cu multă atenție ceea ce ne era predat. Ora de religie m-a ajutat să înțeleg de ce este atât de important să mergem duminica la biserică, dar și că ne este de folos să ne rugăm și acasă.

La începutul fiecărei ore de religie spuneam rugăciunile Tatăl nostru sau Împărate ceresc, iar apoi începea lecția propriu-zisă. Într-una dintre aceste lecții am învățat că iubirea lui Dumnezeu este nemăsurată, prin faptul că, pentru a salva lumea, El ne-a trimis ca Mântuitor pe Unicul Său Fiu.

În Postul Crăciunului și al Paștelui mergeam împreună cu profesorul de religie la biserică, unde asistam la Sfânta Liturghie și apoi ne împărtășeam la finalul slujbei.

În liceu, modul de predare s-a schimbat, întrucât profesorul se adresa unor adolescenți, iar temele abordate erau diverse. În acest sens, am învățat că unul dintre scopurile vieții noastre ar trebui să fie formarea unei familii și să ne iubim vrăjmașii ca pe noi înșine. Astfel, ora de religie a fost exact ca o ancoră de care ne agățam pentru a ne menține pacea și liniștea sufletească, pentru a spori în credință.

Consider că pentru a trăi într-o societate bazată pe valori și principii, ora de religie nu ar trebui să dispară vreodată din școli.”

Valentin-Mihai Anghel (23 ani, agent Servicii Client)

„Cu siguranță, acțiunile care au stat sub influența ideologiilor ce au încercat să introducă din nou ateismul în școli, pentru a-L scoate pe Dumnezeu din sufletele copiilor, au lăsat urme adânci și au ridicat multe semne de întrebare... Din păcate, în societatea contemporană se promovează o gândire care exclude religiozitatea. Efectele acestei gândiri au mers atât de departe, încât s-a ajuns la ideea eliminării orei de religie din programa școlară.

Din viziunea mea de părinte, consider că elevilor li se vorbește tot mai rar despre Dumnezeu, suflet, sfințenie și conștiință morală. Sistemul educațional actual impune copiilor noștri un program în care au loc tot felul de activităţi, dar ezită să accepte activitățile care îl pot ajuta pe copil să se dezvolte după principiile religioase.

Lipsa unei conduite creștine reprezintă motivul tulburărilor de personalitate și al stresului, atât de des întâlnit în viața copiilor și tinerilor. Din acest motiv, cred că ora de religie poate să ofere elevilor o educație sănătoasă, necesară în vederea formării lor pentru viață, dar și o modalitate de aprofundare a principiilor hristice, pe care orice tânăr ar trebui să le cunoască și să le împlinească.”

Maria Cristina Spiroiu (părinte a doi copii)

„În graba ce-o impune presiunea timpului, n-am stat prea mult să meditez asupra impactului pe care-l are ora de religie asupra copilului creștin. Știind că este singura oră din orar dedicată sufletului, mă bucuram să-mi văd copiii marcați, aproape mereu, de povestirile religioase și de viețile sfinților despre care aflau la această oră. Mi se părea firesc să fie așa și mă încânta ideea că, în sufletele copiilor mei, acele pilde aveau o rezonanță aparte, mai ales că multe dintre virtuțile și modelele de viață creștină le aflaseră din predicile ascultate la biserică și, deși le știau, nu se plictiseau la oră, dimpotrivă, erau bucuroși că pot răspunde la întrebările doamnei profesoare de religie.

Ora de religie vine să completeze sau să detalieze cunoștințele și deprinderile teoretice (dar, mai ales, practice) dobândite în biserică. Totodată, sprijină părinții în educație, căci, în această oră, copiii regăsesc aceleași sfaturi și îndemnuri pe care le primesc și acasă.

Realizez acum, după ani buni, că n-au venit vreodată mai încântați, mai marcați sufletește și nu au povestit, cu atâta entuziasm, despre nici unul dintre textele studiate la alte discipline. Ascultau cu drag textele religioase și erau nerăbdători să-mi spună că doamna de religie le-a citit acel pasaj pe care-l auziseră deja la biserică.

Chiar dacă unii copii, pe măsură ce cresc, nu mai sunt atrași de ora de religie, cei care păstrează în sufletul lor interesul și dragostea pentru această disciplină au posibilitatea să participe la concursuri școlare deosebite. Un asemenea concurs este cel intitulat „Sfinții, prietenii copiilor”. Este lăudabilă inițiativa organizatorilor, întrucât oferă copiilor talentați o șansă de apropiere de Dumnezeu. Participând la asemenea concursuri, copiii vor fi impresionați, premierea câștigătorilor fiind în biserică, unde toți (părinți și copii) simt o bucurie aparte. Este bucuria comuniunii între generații, bucuria sufletului care L-a găsit pe Dumnezeu.”

Florina Grecu (mamă a trei copii)