Rolul mamei în educarea religioasă a copiilor

Să fii mamă este o mare binecuvântare, o bucurie, dar și o mare responsabilitate.

Cred că o mamă își iubește atât de mult copilul, încât este dispusă a face orice sacrificiu pentru el, iar acest sentiment de dăruire nu este nici pe departe obositor sau copleșitor, ci minunat și înălțător. În același timp, copilul, mai ales în primii ani de viață, este foarte atașat de mamă, ea fiind un model, un reper și un important punct de sprijin pentru el.

Responsabilitatea mamei începe din momentul conceperii copilului și continuă pe tot parcursul vieții ei... o mamă nu iese la 'pensie" niciodată. Ea se implică permanent în creșterea, formarea și educarea copilului. Din acest motiv, mama trebuie să fie bună și blândă, să-i vorbească copilului frumos și să aibă răbdare, pentru că, astfel, copilul va fi blând, răbdător și va vorbi civilizat.

Educația nu se referă doar la dezvoltarea lui intelectuală, ci și la creșterea duhovnicească, prin însușirea valorilor sufletești. Mama trebuie să se îngrijească mai ales de sufletul copilului, ca acesta să fie asemenea pământului celui bun, iar sămânța pe care o seamănă în sufletul lui să fie de cea mai bună calitate, pentru a rodi însutit.

Și cum ar putea un prunc să pășească în viață, altfel decât primind binecuvântarea lui Dumnezeu, prin Taina Sfântului Botez și prin Sfânta Taină a Mirungerii? În acest sens, mama este cea care îl duce pe copil la biserică pentru a-i face cunoștință cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu sfinții. Astfel, drumul lui în viață începe avându-L pe Domnul Iisus Hristos cu sine. Orice prietenie trebuie însă susținută de ambele părți și, de aceea, mama are datoria să-l învețe pe copil că Dumnezeu este Tatăl nostru, iar Iisus, Fiul lui Dumnezeu, este Prietenul de nădejde care nu ne trădează, nu ne părăsește și nu ne dezamăgește niciodată. Mama este cea care îl învață și să se închine când iese din casă, în felul acesta știind că drumul și acțiunile sale vor fi binecuvântate de Dumnezeu, că Îl va avea pe Hristos ca partener de drum.

Tot ceea ce trebuie să facă el, copilul, este să fie iubitor, milostiv, bun și blând cu cei din jur. Să știe că dacă-I vorbește sincer lui Hristos prin Taina Sfintei Spovedanii, sufletul se despovărează de păcate, iar prin Taina Sfintei Împărtășanii se unește cu Hristos. Va înțelege astfel că în biserică se poate ruga, cu recunoştinţă, atât pentru părinţi, cât și pentru sufletele bunicilor și ale apropiaților, găsindu-și alinarea și binecuvântarea. Într-un cuvânt, va simți că în biserică este acasă.

Pentru mine, cuvântul mamă este sinonim cu iubirea, dăruirea, sacrificiul, calități pe care le avem datorită chipului lui Dumnezeu pe care îl purtăm în noi. Nu cred că se poate învăța să fii mamă, pentru că a fi mamă este un dar dumnezeiesc, care se descoperă în fiecare zi, prin ochii copiilor...

Prof. Cristiana Achim, Școala Gimnazială Nr. 206, București