Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Rolul profesorului de religie în formarea elevilor pentru viață

Rolul profesorului de religie în formarea elevilor pentru viață

Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Pr. Prof. Drd. Ionuț Hens - 17 Feb, 2020

Perioada contemporană nu este străină de provocările cu care s-au confruntat alte generații în perioade istorice diferite. Cu siguranță, ținând cont de toate mijloacele de comunicare cu care suntem asaltați și gama variată de activități care ne este propusă, suntem puși, adeseori, în situația delicată de a nu ști ce să alegem. Și mai ales atunci când alegerile noastre nu le trecem prin filtrul învățăturii creștine, care ne poate oferi starea de echilibru de care avem nevoie.

Dacă e să analizăm momentele importante din cadrul istoriei creștinis­mului, putem observa că niciodată creștinii nu s-au aflat pe o poziție superioară în interiorul unei societăți. De fiecare dată, aceștia s-au confruntat fie cu probleme doctrinare, când a fost nevoie să răspundă unor învățături greșite, fie cu anumite prigoane fizice care au apărut împotriva lor. Acest aspect este argumentat de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, Care ne-a spus: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, și pe al vostru îl vor păzi” (Ioan 15, 20). Prin aceste cuvinte, fiecare dintre noi trebuie să reflecteze asupra sensului vieții și asupra scopului existenței în această lume. Pentru omul contemporan, problema cea mai gravă este neidentificarea acestui sens al vieții. Se cufundă în lucruri trecătoare și pierde scopul vieții sale - dobândirea Duhului Sfânt. Iar din acest punct pornesc toate derapajele vieții sale.

După episodul căderii strămoșilor noștri Adam și Eva în păcatul neascultării față de Dumnezeu, conștient sau nu, omul se află, indiferent de perioada istorică în care trăiește, într-un proces de căutare a lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai însemnată provocare și pentru tinerii din ziua de astăzi. Dar acestora li se oferă o gamă variată de alternative prin care să substituie acest loc din sufletul lor cu o plăcere trecătoare, care mai apoi îi conduce spre colapsul sufletesc. Practic, societatea contemporană le induce ideea inexistenței sufletului.

Profesorul de religie – prieten și model pentru elevi

Cine îl poate ajuta pe tânărul contemporan să descopere adevăratele valori ale vieții? Primul contact pe care acesta îl ia cu Dumnezeu în viața sa se realizează în interiorul familiei. Putem observa, însă, că această educație religioasă din interiorul familiei lipsește de multe ori. Pentru mulți tineri contemporani, căutarea lui Dumnezeu și primul contact cu Acesta se realizează la școală, alături de profesorul de religie. Din acel moment începe lungul proces de căutare și cunoaștere a lui Dumnezeu. Profesorul de religie devine camaradul acestora și împreună trebuie să pășească prin apele tulburi ale acestei lumi și să găsească corabia, care îl are cârmaci pe Hristos și care să îi conducă spre limanul mântuirii. Din acel moment de început, profesorul de religie își asumă acest rol și această responsabilitate de a-i conduce pe elevi spre atingerea scopului vieții: mântuirea sufletului.

În fiecare profesor de religie, elevii trebuie să vadă mai mult decât un dascăl aflat în fața lor cu menirea transmiterii unor cunoștințe teoretice. Dumnezeu le-a oferit profesorilor de religie darul modelării sufletelor copiilor și posibilitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Este o misiune nobilă de o imensă responsabilitate. De aceea, consider că atributul cel mai important al profesorului de religie este cel de prieten al elevului, de frate mai mare întru Hristos. De multe ori, chipul profesorului de religie se transformă în ochii elevului într-o reală icoană care îl prezintă pe Dumnezeu.

În scurta mea perioadă de activitate didactică, am simțit povara acestei responsabilități. Este de ajuns să privești în ochii copiilor puritatea cu care aceștia rostesc rugăciunile la timpul potrivit, în cadrul orei de religie. Cu siguranță, intersectarea copiilor cu profesorul de religie nu se oprește la acel interval de timp aferent orei de religie. De multe ori, am simțit deschiderea acestora și dorința de a se apropia de Dumnezeu și în afara orelor de curs. Aceștia simt că profesorul de religie este persoana care poate oferi și o altă latură a dascălului. Profesorul de religie nu transmite doar cunoștințe și, mai apoi, plasează un zid între el și elev. Profesorul de religie imprimă o imagine diferită și în rândul colegilor săi, deoarece, pe lângă pregătirea de specialitate, posedă și un echilibru interior al vieții. Într-adevăr, validitatea acestora trebuie să se reflecte în trăirea și înțelegerea rolului pe care îl are atât în rândul colegilor, cât și al elevilor.

Prin urmare, scopul orei de religie se identifică cu scopul învățăturii creștine, revelarea sau descoperirea lui Dumnezeu, pentru ca aceștia să Îl poată cunoaște. Prin ora de religie, Hristos este arătat copiilor de astăzi ca Lumina și Adevărul vieții lor, drept scop al căutărilor. Disciplina religie nu poate fi constituită doar din cunoștințe teoretice despre Dumnezeu, ci obiectul predării religiei îl constituie înșiși elevii cu aspirațiile, problemele și viața lor, cărora li se adresează Dumnezeu.

Importanța preotului în capelele școlare

Începând cu toamna anului 2019, am primit din partea Înaltpreasfințitului Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, încredințarea misiunii de a săvârși Sfânta Liturghie la capelele școlare din orașul Cluj-Napoca. Am descoperit o împlinire a activității didactice și o prelungire a sectorului misionar în care îmi desfășuram slujirea până la acel moment. Pe lângă bucuria personală de a sluji lui Dumnezeu din Sfântul Altar și a fi mai aproape de Dumnezeu în rugăciune, s-a desăvârșit rolul pe care mi l-a încredințat Dumnezeu în rândul tinerilor din Cluj-Napoca. În spațiul intim al capelelor școlare am descoperit deschiderea totală pe care elevii o au în fața lui Dumnezeu. Deși ceea ce se transmite în spațiul virtual referitor la relația tinerei generații cu Dumnezeu este negativ, prin indiferența cu care sunt asociați aceștia, eu am regăsit bucuria lor de a-L putea descoperi pe Dumnezeu, prin Sfintele Taine ale Bisericii. Perioada Postului Nașterii Domnului a însemnat un timp în care mulți elevi s-au apropiat de Dumnezeu, prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie. Unii dintre ei au participat pentru prima dată, dar pe urmă s-a putut citi pe chipurile lor bucuria întâlnirii cu Hristos.

Societatea românească nu este îndepărtată de Dumnezeu, dar conectarea cu sursa Bisericii este mai dificilă. Ca provocări viitoare, cel puțin personal, din acest dublu statut, de dascăl și preot, consider că e nevoie de o atenție mai sporită pentru cei tineri, de o înțelegere mai intensă a trăirilor lor și de o prezentare autentică și vie a importanței prezenței lui Hristos în sufletele lor.

Prin următorul exemplu doresc să ilustrez puritatea copiilor din ziua de astăzi, dar și ima­ginea lui Dumnezeu conturată în sufletele lor. La un moment dat, profesorul i-a provocat cu o întrebare pe elevii unei clase din ciclul primar: „De cine credeți voi că este iubit cel mai mult Dumnezeu?” După câteva minute de liniște, a venit răspunsul din partea unui elev: „Eu cred că preoții Îl iubesc cel mai mult pe Dumnezeu”. Vizibil surprins de răspunsul primit, profesorul a continuat dialogul: „De ce preoții?” Elevul a răspuns: „Pentru că ei se află întotdeauna cu Dumnezeu”.

Aceasta este menirea fiecărui profesor de religie și a fiecărui creștin, de a fi întotdeauna cu Dumnezeu. Prin exemplul personal, al vieții noastre trăite împreună cu Dumnezeu, noi, dascălii, vom reuși să Îl prezentăm elevilor pe Dumnezeu, pentru ca ei să Îl primească în viețile lor.

 

Pr. Ionuț Hens este profesor la Școala
Gimnazială „Liviu Rebreanu” din Cluj-Napoca

Citeşte mai multe despre:   ora de religie