„Să se termine pandemia, Sfinte Nicolae!”

Mireasmă de cuișoare și portocale. Chicoteli de copii fericiți. Planuri de a-l pândi și surprinde pe Moș Nicolae cu ajutorul tehnologiei moderne. Frământări: oare anul acesta va veni ca de obicei? Cu ce va veni? Și noi ce să-i oferim? Toate acestea se strecoară la școală, până în sala de curs, aducând un strop din bucuria sărbătorilor, în apropierea Crăciunului.

Întotdeauna, chiar înainte de sărbătorirea Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, profesorii de religie sunt „asaltați” de elevi, îndeosebi de la clasele primare, care doresc să afle cât mai multe aspecte din viața și minunile mult așteptatului sfânt. Discuțiile se aprind, iar timpul didactic se dovedește insuficient odată ce entuziasmul îi cuprinde pe copii, pornind de la o simplă ghetuță colorată, desenată pe caiet, împodobită cu acadele și jucării.

Dorinţele copiilor

„Ce ați dori să vă aducă Moș Nicolae anul acesta?”, i-am întrebat deunăzi pe copii, mici și mari, iar răspunsurile au fost diverse: de la cele materiale (jucării, echipamente electronice performante, fructe, dulciuri etc.), până la situația în care unii dintre ei au spus că au primit deja tot ceea ce își puteau dori și că e cazul, deci, să se gândească la altfel de lucruri de cerut de la Moș Nicolae. „În plus, Moș Nicolae e mai sărac decât Moș Crăciun, deci nu trebuie să-i cerem la fel de mult...”, spun ei. S-au gândit, atunci, să-i ceară sănătate și vindecarea celor bolnavi, atât din propria familie, cât și din toată țara și din lume. „Să se termine pandemia, e tot ce ne putem dori!” Au mai cerut armonie, pace, bucurie, înțelegere. I-au scris mesaje, fiind convinși că Moșul le citește și ține cont de toate. Unii dintre ei au spus că-i vor lăsa și Moșului, lângă ghete, o surpriză. Desigur, m-au întrebat și pe mine ce îmi doresc. „Gânduri bune, gânduri înțelepte”, am răspuns. Copiii au fost puțin nedumeriți, așa că le-am explicat: „Când îți vine un gând frumos, precum acela de a-i ajuta pe alții și a nu te preocupa doar de tine, acesta este un adevărat cadou ceresc. Când înțelegi că ai datoria de a transmite în jur bunătate, pace, iubire, lumină, fără să te lași copleșit de frică și tristețe, și aceasta este un dar, pe care eu îl voi cere sfântului”.

Discuțiile iau o altă întorsătură când vine vorba de nuielușa Moșului. Brusc, cei mai obrăznicuți încep să spună singuri, ca la o spovedanie, că se așteaptă să o primească și că promit... să fie mai cuminți. Au aflat însă că nuielușa nu e folosită de sfânt în scop punitiv, nici de către părinții lor, ci este pur și simplu un semn că există ceva de îndreptat în comportamentul lor și că ar fi bine să țină cont de asta. Atunci se mai liniștesc, recunoscând totuși că nici măcar așa nu își doresc o nuielușă în cizmuliță. Tare se miră când le spun că, odinioară, cam pe la vârsta lor, am primit și eu o nuielușă de la Moșul. „O singură dată a fost de ajuns”, le-am zis. S-au arătat surprinși, pentru că aveau impresia că e imposibil ca profesorii de religie să fi fost cândva copii obraznici. „Nu toți au fost obraznici, dar se mai întâmplă. Și, hei, m-am cumințit!”, adaug, surâzând, la sfârșit. După ce au aflat acest secret, devin mai relaxați. Până atunci tindeau să creadă că profesorul de religie e, cumva, fără greșeală. Doar vorbește despre Dumnezeu și despre sfinți, nu?... E prietenul sfinților, nu?

Bucuria darurilor

Să ne întoarcem, însă, la bătrânul și minunatul Moș Nicolae. După ce își amintesc de cele mai cunoscute minuni săvârșite de sfânt, elevii doresc să afle alte și alte lucruri noi. Le povestesc despre o familie săracă, care a trăit în vremuri de război și foamete, care nu avea nici măcar strictul necesar, şi despre fetița din acea familie care și-a dorit, de 6 decembrie, niște covrigi calzi. Mama ei a certat-o pentru această dorință: „Crezi tu că sfântul are timp să te asculte pe tine? De unde vrei covrigi calzi acum? Nu ne mai amărî cu dorințele tale nepotrivite!” Cu toate acestea, fetița nu s-a lăsat: „Sfântul Nicolae vine, Sfântul Nicolae mă aude, Sfântul Nicolae va aduce covrigeii...!” Iar în dimineața sărbătorii sfântului, în ce casă credeți că mirosea a covrigi calzi? Evident, în casa acelei familii. Numai că nu știau de unde vine mirosul, pentru că nu își pregătiseră nici măcar ghetuțele. Au descoperit șirul de covrigi calzi agățat la ușă, afară. Mai întâi au crezut că a fost un vecin și i-au întrebat pe toți, dar au aflat că nici unul nu a făcut un astfel de gest frumos, căci nici ei nu erau mai înstăriți. „Vedeți? Moș Nicolae mi-a adus covrigei calzi, haideți să-i împărțim”, a zis fetița, iar acei covrigi au fost mai hrănitori și i-au ținut mai mult timp sătui decât orice mâncare.

O elevă de clasa a VII-a a dorit să povestească și ea despre o întâmplare legată de sărbătoarea sfântului: „Când eram mai mică și-mi pregăteam cizmele pentru seara de 5 decembrie, am văzut că părinții și bunica mea nu și le pregătesc pe ale lor. Atunci i-am întrebat dacă ei nu îl așteaptă pe Moșul şi mi-au spus că sunt prea mari ca să mai vină la ei. Cumva m-am întristat de acest răspuns, dar m-am prefăcut că nu mă afectează și m-am pregătit în continuare. A doua zi, dimineața, după cum sperasem, cizmele îmi erau pline de daruri, încât abia încăpeau în ele, pe când la ceilalți membri ai familiei nu era pus nimic. Până să se trezească ei, am luat repede din darurile mele și am pus câte ceva la fiecare. Mai târziu, când au văzut, au fost impresionați, iar bunicii mele i-au dat lacrimile când a văzut că nu are ghetele goale. Le-am spus că Moșul le-a adus și lor; mi-am dat seama că și adulții au nevoie de speranță, de surprize și de daruri”.

La sfârșitul orei, după mânuțele ridicate ale elevilor dornici să întrebe sau să răspundă, îmi dau seama că discuția despre Sfântul Nicolae este abia la început. Soneria de final nu îi trezește, privirile lor visătoare se îndreaptă, dincolo de ora de religie, spre raiul de unde coboară, an de an, un sfânt minunat, mare făcător de minuni și iubitor al copiilor, cu sacii lui de daruri pentru copiii de toate vârstele. Te rugăm, Sfinte Ierarhe Nicolae, ajută-ne acum și aici, pe cei mari și pe cei mici!

Mirela Șova este profesoară de religie la Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” din București.