Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Educaţie Sclavie și libertate în viața elevelor

Sclavie și libertate în viața elevelor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Educaţie
Un articol de: Prof. Mihaela Ghițiu - 10 Mai, 2021

Acum câțiva ani, am întâlnit o elevă din clasele mari de liceu lângă o stație de metrou. Stătea de vorbă cu un tânăr ce părea de factură joasă. M-am mirat, nu înțelegeam ce ar putea găsi la el, fiind evidentă o relație apropiată între ei. Ținuta provocatoare a fetei, cu decolteu exagerat și tocuri pe măsură, mi-a făcut o impresie neplăcută. Cu timpul, am observat transformarea frumuseții ei în marfă: fard, gene false, botox, haine specifice. Chiulea destul de mult, iar când venea la oră, era deseori absentă, distantă. Până într-o zi în care am început să întrezăresc drama ei. Recunosc, am judecat după aparențe.

Obișnuiam să le ofer elevilor de clasa a XII-a Rugăciunea de dimineață (sau la început de drum) a Sfântului Sofronie Saharov, o rugăciune esențială pentru oricine, dar mai ales pentru tineri, în pragul maturității. Ca exercițiu, după ce o citea fiecare în liniște, le ceream să sublinieze versetele care i-au marcat în mod deosebit. Vorbeam apoi cu fiecare în parte despre ceea ce au ales, era un moment de autocunoaștere, descoperire și așezare personală înaintea lui Dumnezeu. Am citit și ce a scris ea, fără să am prea mari așteptări. A fost o surpriză totală, am descoperit un adânc de pocăință, un strigăt de ajutor către Dumnezeu: „Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine... Curăţeşte-mă de orice întinăciune a trupului şi a duhului... cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie... Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii... Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ți pot aduce căinţă cu vrednicie”. Am încurajat-o cum am putut, dar atunci nu știam destule despre acest fel de sclavie.

Un curs providențial

Dumnezeu răspunde căutărilor noastre, chiar și celor de care nu suntem conștienți că le avem. În luna noiembrie 2019, a avut loc un training cu titlul „Alege binele tău”, organizat de Asociația România pentru viață, la Mănăstirea Caraiman. Toate problemele discutate au fost interesante, dar partea susținută de președinta asociației, Alexandra Nadane, privind traficul de persoane a fost, cel puțin pentru mine, o revelație. Mi-am dat seama cât de extins este fenomenul video-chat, ce implicații are, cât de multe tinere (eleve) sunt atrase în această zonă, devenind cu timpul o marfă ieftină pe piața prostituției europene. Am aflat despre metoda de racolare „lover-boy”, criterii de identificare a traficanților de carne vie și o mulțime de alte informații de mare importanță. Am organizat imediat un cerc metodic, din dorința de a pune în temă cât mai mulți profesori de religie. Cele două invitate, Alexandra Nadane și Ioana Picoș, au deschis o punte de colaborare și ne-au oferit experiența și ajutorul lor. După acest curs, am înțeles multe dintre semnalele pe care le primeam de la eleve, am învățat să observ mici schimbări, semne exterioare ale unor mari transformări. Am descoperit o lume plină de drame care se desfășurau chiar acolo, sub ochii mei.

Semne și semnale

Desigur că, acum, în pandemie, cu școală on-line, este dificil să ne dăm seama ce se întâmplă. Elevele nu ne mai întâlnesc pe culoare să ne povestească între două suspinuri cum nu le înțeleg părinții îngrijorați, care nu sunt de acord că s-au mutat cu prietenii lor, mai mult sau mai puțin bine intenționați. Sau nu le mai vedem transformarea exterioară, hainele, machiajul, schimbările de atitudine ale celor care deja au ceva timp de video-chat. În lipsa unor motive întemeiate legate de statutul familiei din care fac parte tinerele, ridică semne serioase de întrebare modificarea condiției socio-economice, hainele mai bune, gențile de firmă, un nou look costisitor, ochii obosiți, schimbarea comportamentului, evitarea privirii directe, maturizarea bruscă, aparența unei siguranțe materiale. Cu atât mai mult dacă le vedem plecând de la școală și intrând în vorbă cu persoane necunoscute, având întâlniri mai puțin potrivite sau fiind abordate cu diverse interese. E important să observăm aceste mici schimbări și să le tratăm cu discreție.

Sclavie sau libertate?

Mirajul bunăstării ar fi prima idee, sunt însă și probleme în familie, materiale sau emoționale, care le împing pe tinere spre căutarea inde­pendenței. Și apare suferința, multă suferință. Pentru că, în realitate, ele caută un dram de iubire, de odihnă sufletească, pe care nu o găsesc acasă. Caută să fie și ele cineva în ochii cuiva. Și nu găsesc nimic, nici modele, nici dragoste, pentru că s-a schimbat condiția femeii în lume. Am studiat puțin ofertele de angajare ale unor video-chat-uri din zonă. Toate mesajele sunt irezistibile pentru o tânără cu astfel de probleme: „Te-ai săturat de părinți? Vrei să fii independentă? Îți oferim un studio în care poţi locui trei luni, apoi cu salariul pe care ți-l oferim îți vei putea închiria un apartament. În trei ani poți cumpăra propria casă”. Sublinierea acestei libertăți ține de ideologia care ne bulversează de atâta timp, magistral exprimată de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: „Toată Europa și America au născocit feminismul ca pe o soluție a dezagregării familiei și, în ultima instanță, a societății creștine. Pentru ei, egalitatea femeii cu bărbatul a dus la exacerbarea drepturilor femeii, făcând din ea nu atât o persoană demnă și o gingășie a familiei, educatoarea copiilor și pacea unei case, cât un obiect al plăcerii exagerate, ceea ce duce la scăderea natalității în țările civilizate. Aceasta este sclavia cea mai rușinoasă a femeii”.

Există o ieșire

Ca profesori de religie putem face multe. Poate nu în mod direct pentru victimele traficului de persoane. Acolo, dacă observăm, este nevoie de mult tact pentru a da curs ajutorului specializat. Dar, ca în orice boală, este mai bine să previi decât să tratezi. Să observăm și să oprim din start orice tendință autodistructivă a elevelor noastre. Nu știu cum, dar va fi o cale. Cu rugăciune, în primul rând. Este nevoie de multă dragoste, de sprijin, de înțelegere. Fără judecată. Să lucrăm pentru schimbarea mentalității, să învățăm elevele ce înseamnă a fi femeie și nu obiect de consum. Un impact extraordinar l-a avut întâlnirea elevilor cu Alexandra Nadane pe tema traficului de persoane, incluzând aici și sclavia prin muncă, alături de sclavia sexuală. După această întâlnire, multe suflete s-au deschis, multe drame au ieșit la iveală. Întâlniri de acest fel sunt esențiale, ele se pot realiza și on-line, pentru a le ajuta pe elevele noastre să conștien­tizeze implicațiile unui trai „ușor” asociat video- chat-ului și pericolul racolării într-o rețea de tra­fic de carne vie.

Avem nevoie să le sădim în suflet tinerelor credința, curajul, speranța și demnitatea. Avem nevoie de femei de caracter în neamul nostru. Să le creștem! Da, sunt întunecate vremurile în care trăim, cu tăvălugul LGBTQ, cu mass-media care promovează femeia orizontală, dar nici Dumnezeu nu stă degeaba, ci spală și înnoiește totul prin Sfintele Taine. Să nu ne plângem de condițiile în care trăim, căci în orice vreme este loc de mântuire, după cum spunea stareţul Nicon de la Optina: „Unul este răul în lume: păcatul. Iuda a căzut, cu toate că a fost permanent cu Mântuitorul; iată, iar dreptul Lot s-a mântuit, cu toate că trăia în mijlocul Sodomei”.

Să ne rugăm și să lucrăm! Aici, în mijlocul Sodomei de astăzi, să acoperim cu dragoste cele mai gingașe și fragile flori ale neamului nostru. Să le ridicăm dacă au căzut, să le ștergem lacrimile, să le alinăm suferința, să le sprijinim când se clatină, să le aducem la Hristos, pentru că viața lumii atârnă și de ele: lumea prin Eva a căzut și prin Maica Domnului s-a ridicat.