Școala duminicală în diasporă, liman de încredere pentru copii și părinți

Fiecare om poartă în sine ceva specific. Fiecare are o formație spirituală, morală şi culturală primită în familie şi în comunitatea natală. Toate acestea marchează omul, oarecum pentru toată viaţa. În momentul părăsirii țării, a comunităţii, a familiei, emigrantul se rupe de toate aceste trăiri specifice. Catedrala ortodoxă română „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail” este un loc important în arealul spiritual al fiecărui român care trăiește în Orașul Luminilor. Una din principalele activități desfășurate aici este cea legată de educația tinerilor. Orele de cateheză organizate duminica și, desigur, taberele organizate de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Centrale și Meridionale reprezintă un liman de încredere pentru copii și părinții acestora.

Paris, 9 bis rue Jean de Beauvais. În inima cartierului latin, nu departe de Sorbonne sau de impunătoarea Catedrală Notre-Dame de Paris, în fiecare duminică și sărbătoare, o mică biserică, construită în 1374 de însuși regele Franței din acea perioadă, Charles V, îi aduce împreună pe o bună parte din românii care s-au stabilit în Paris. Vorbim de Catedrala ortodoxă română „Sfinții Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail”, un loc important în arealul spiritual al fiecărui român care trăiește în Orașul Luminilor. Biserica se dovedește în fiecare duminică și sărbătoare neîncăpătoare pentru că românii vin în număr mare la biserică, mai ales când sunt departe de țară. De fapt, „prin Biserică ei țin o legătură vie cu România”, îmi mărturisește părintele Iulian Nistea, slujitor de peste 10 ani în acest locaş.

Una din principalele activități desfășurate de către Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale este cea legată de educația tinerilor. Res­pon­sabilitatea Bisericii este una cu atât mai mare cu cât copiii și adolescenții sunt crescuți într-o altă țară față de cea din care provin părinții lor. Veniți aici din diverse motive, dar majoritatea legate de oportunitățile unui trai mai bun, fie că au început cu studiile, fie că au venit în căutarea unui loc de muncă, românii din Paris își petrec cea mai mare parte din timp muncind. „În diasporă, românii lucrează foarte mult, de cele mai multe ori și sâmbăta, iar în unele cazuri și duminica. De aceea, o parte din rolul educațional al părinților se desfășoară în biserică, la orele de cateheză și, desigur, în timpul taberelor organizate de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Centrale și Meridionale, sau al Universității de vară”, vine să-mi confirme părintele Andrei Stanease, slujitor și el la catedrală și responsabil cu activitatea catehetică. Chiar dacă au venit cu familiile sau și-au întemeiat aici o căsnicie, mersul la biserică a rămas nu doar o moștenire culturală într-o societate indiferentă din punct de vedere spiritual, ci o aducere a ceea ce înseamnă patrimoniu spiritual în țara de adopție.

Copiii care participă la această cateheză de duminică de la Catedrală au vârste între 5 și 12 ani, toți fiind români. O oră de cateheză are loc în fiecare duminică, în Sala „Cuza”, acolo unde în cursul săptămânii sunt organizate diferite cursuri din cadrul Centrului „Dumitru Stăniloae”. Vorbim, în medie, de 30 de copii care în fiecare duminică, de la 10:30 dimineața, participă la aceste ore ținute de diferite doamne, membre ale Asociației Femeilor Ortodoxe, care au urmat cursuri de teologie la Centrul „Dumitru Stăniloae”. Împărțiți în două grupe, cursurile sunt atât în limba română, dar uneori și în limba franceză, limba utilizată de copii. „O lecție de cateheză cuprinde învățarea unor rugăciuni, tâlcuirea pe scurt a Evangheliei zilei, realizarea de desene și de activități legate de tema evangheliei. Copiii merg în Biserică pentru a rosti împreună cu ceilalți «Tatăl nostru» și pentru a se împărtăși”, a continuat părintele Andrei.

Copiii încep să simtă diferit mersul la biserică

Și totuși, ce înseamnă aceste ore de cateheză? Înseamnă întâi transmiterea credinței și înțelegerea Evangheliei pentru cei mai mari. Scopul final al orelor de cateheză reprezintă, de fapt, „conștientizarea faptului că a fi creștin este o responsabilitate, că înseamnă jertfă, a ierta, a dărui, a avea dragoste față de aproapele, a renunța la anumite lucruri”. O parte practică, ce vine tot în ajutorul părinților, e că le permite să participe deplin la slujbă. Faptul că nu au grija copiilor în timpul Sfintei Liturghii îi ajută să fie mai angrenați în ritmul slujbei de duminică. Totodată, această cateheză de duminică în tinda bisericii are și un rol cultural pentru că „se transmite credința strămoșească, limba și obiceiurile noastre cu specific tradițional și legate de portul popular. Astfel, prin aceste lucruri aparent nesemnificative, copiii și tinerii sunt mai puţin înstrăinați și nu uită cine sunt și de unde vin. Acest lucru e unul important în formarea identității lor culturale”, a conchis părintele Andrei. Pentru părintele Iulian orele de cateheză sunt continuate în mod natural de Nepsis: „Trăim într-o societate în care nu există un sentiment religios foarte puternic sau chiar nu există o religie. Orele de cateheză sunt cel mai sigur mod de transmitere și explicare a credinței, lucru făcut tocmai de părinții tineri, de către cei râvnitori și care se implică în mod activ în viața Bisericii. Pentru că unii copii sunt înscriși la diferite școli catolice, unde sunt și ore de cateheză, acest lucru i-a determinat și pe ei să fie mult mai atenți la sentimentul religios și credința transmisă copiilor lor. De aceea au ales să se implice, întrucât au experiență și practică în acest domeniu, ei înțeleg și explică lucrurile din punctul de vedere al părintelui care își vede copilul crescând și educat într-o societate diferită față de cea în care s-au născut și au fost formați ei”. Iar acești copii sunt de fapt viitorul Bisericii Ortodoxe, indiferent de limba ce o vor utiliza peste ani. Teofana Ioniță vine de 12 ani cu nepoții ei la catedrală. Mi-a mărturisit că aceste ore au ajutat-o mult atât pe ea, cât mai ales pe copii, deoarece sunt o bună modalitate de a învăța cum trebuie să te comporți într-o biserică, cât și pentru valorile transmise acolo. „Nepoții mei s-au integrat foarte repede în grup și astfel și-au făcut noi prieteni. E o activitate foarte utilă pentru copii deoarece îi învață ceea ce la şcoală nu au posibilitatea să învețe și se integrează ușor în comunitate. La orele de cateheză nu e o transmitere sterilă a unor informații; prin activitățile de acolo, copiii încep să simtă diferit mersul la biserică. De exemplu, pregătirea diferitelor sărbători prin scenete sau serbări are loc tot în cadrul acestor ore de cateheză. La fiecare Sfântă Liturghie, copiii, după momentul rostirii rugăciunii «Tatăl nostru», vin și se pregătesc pentru a se împărtăși”, spune Teofana Ioniță.

Preocuparea esențială a Bisericii - să formeze generațiile viitoare

Situată în arondismentul 6 al Parisului, nu departe de Jardin du Luxembourg, Biserica Saint Sulpice nu e frecventată doar de catolici, ci și de ortodocșii români care se roagă în cripta acestui locaș de cult ce le are ocrotitoare pe Sfânta Parascheva de la Iași și Sfânta Genoveva, ocrotitoarea Parisului. Părintele Răzvan Ionescu, la finalul Sfintei Liturghii din 13 august, a ținut o cateheză tuturor celor prezenți la slujbă, atât pentru părinți, cât și pentru copii, plecând de la cuvintele „Vreme este a sluji Domnului”. Aceste cuvinte rostite de diacon la începutul Sfintei Liturghii nu sunt doar un îndemn la ieșirea din logica timpului pământesc și o intrare în timpul divin, al prezentului continuu, ci ne aduc aminte de vocația noastră de creștini: „Care este obiectul vieții fiecărui creștin? Răspunsul nu poate fi decât ca viața noastră să capete ritmul vieții Împărăției lui Dumnezeu. Nașterea continuă a generațiilor în Hristos se face prin Sfânta Liturghie. De aceea, Liturghia nu e o rugăciune oarecare, ci în cadrul ei se naște continuu Biserica, iar noi, oamenii, ne umplem cu putere de Sus. Uneori se crede că în străinătate, cu multă îndemânare, se poate zidi mai uşor Trupul lui Hristos decât în țară, chiar dacă inerția europeană îi determină pe mulți dintre cei plecați să fie oameni fără rădăcini. Dar dincolo de orice presupunere fundamentală e raportarea la noile generații, cele născute și crescute în diasporă”. „Copilul este rod al dragostei părinților, continuă părintele Răzvan, dar cu înțelesul că mi l-a dat Dumnezeu, ne-a dat darul nașterii de prunci, pentru a-l ajuta pe copil și a-l forma în cele din urmă ca om. Botezul e actul prin care se naște fiecare nouă generație în Hristos, iar hrana nu este altceva decât Sfânta Euharistie. De aceea, în fiecare zi trebuie să avem în gând: ce facem în Biserică pentru copii, pentru generațiile viitoare, pentru alți oameni? Iar în această societate suntem chemați mai ales la o mărturie prin viața noastră.”

Parohia şi slujba de duminică reprezintă un loc de întâlnire în care, după slujbă, se pot schimba opinii, se alină dorul de casă prin vorbirea în limba maternă. Ea înlocuiește, atât cât se poate, ceea ce cu toţii au lăsat în urmă. Alături de tradițiile religioase, parohia punctează şi momente speciale prin comemorarea unor evenimente din istoria poporului român, a unor scriitori sau personalități române, sau o slujbă de Te Deum de Ziua Națională. Este foarte importantă amintirea unor personalități ale culturii românești care au trăit în afara granițelor țării, cum ar fi Constantin Brâncuși, Emil Cioran sau Mircea Eliade. De aceea, cu fiecare parohie sau misiune nou-înființată, Liturghia duminicală înseamnă, pe lângă faptul de a trăi într-o societate cât de cât organizată, un liman de încredere pentru mulți din diasporă. Nu mai sunt oameni singuri, aruncați în lumea mare, ci membri ai unei parohii, ai unei familii. Iar valorile lor, credința, graiul și cultura sunt transmise mai departe, din generație în generație, cu ajutorul Bisericii pe care au adus-o cu ei.