Sunt gol și m-am ascuns

Trei evenimente recente atrag atenția, dacă mai era nevoie, asupra rolului capital al educației în edificarea lumii de mâine: votul Franței pentru intrarea în vigoare a programului EVARS, a 61-a sesiune a Modelului de Parlament European desfășurată la Strasbourg și Kehl și solicitarea Consiliului Național al Elevilor ca Religia să devină o disciplină opțională, aleasă exclusiv de elev, din CDEOS. Deși acestea pot fi inspirate de idei constructive, cum ar fi diminuarea suferinței umane datorate discriminărilor, eliminarea consecințelor unor păcate sau probleme ale umanității sau afirmarea libertății de credință și exprimare, modul de abordare răstoarnă nota lor axiologică. 

Toate trei ne aduc la cuvintele Sfântului Ioan Damaschin, pe care ni le punea mereu la inimă marele duhovnic al Moldovei, Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria: „Binele nu este bine, dacă nu se face bine”.

Programul „Model European Parliament” (MEP), bazat pe simularea ședințelor din cadrul Comisiilor și al Adunării Generale a Parlamentului European, are scopul de a influența și forma viitoarele generații de europarlamentari. Dintre tinerii care s-au implicat în organizarea sesiunii internaționale care a avut loc în liceu, unul anume m-a marcat prin transformarea sa rapidă. Era un elev silitor, inteligent și, deși nu părea să aibă o educație religioasă din familie, colaboram bine la ore. După ce a început să activeze în echipa acestui proiect, spatele i-a devenit mai drept și privirea mai semeață. Nu m-am mirat, este un efect standard al poziției importante asupra oricărui om care nu este încă așezat în cunoașterea de sine. Ceea ce m-a frapat a fost noua raportare la valorile religioase, care au trecut cu mult în spatele celor europene, căzând aproape în derizoriu pentru el. Se „luminase”, nu mai putea să zacă în învățăturile învechite ale tradiției ortodoxe. Înaintea lui, alte generații, printre care și a noastră, au fost tributare zeiței rațiunii (căzute), care a început să strălucească o lumină străină peste țările europene începând cu Revoluția franceză.

În virtutea sloganului revoluționar „cu maţele ultimului popă vom sugruma ultimul rege”, preluat mai târziu de Lenin, această zeiță a măturat ca un tăvălug vechea rânduială a lumii, făcând loc unei noi ordini mondiale, promovată în toată Europa, în al cărei program se înscriu idei raţionaliste, anticlericale, antitradiţionale (mai ales privind familia și religia) şi antimonarhice. Este trist că secolul luminilor, prin consecințele pe care le experimentăm până astăzi, demonstrează cu prisosință că Satana se poate preface în înger de lumină. Vina este a noastră. Noi am acceptat aceste idei fie și prin tăcere. Mult lăudatele lumini ale rațiunii desprinse de Dumnezeu s-au alterat, întunecând, prin noi, și mințile tinerilor noștri. Și numai lumina harului lui Dumnezeu le mai poate îndrepta.

Pomul cunoștinței

În viziune ortodoxă, după cuvântul Sfântului Nicolae Velimirovici, „raționali se numesc oamenii a căror rațiune stăpânește simțurile” și nu invers. Totuși, la baza evenimentelor mai sus amintite nu pare să fi stat rațiunea luminată de har. Vedem aceasta într-unul dintre punctele de pe ordinea zi a celei de a 61-a sesiuni a MEP, recent încheiată. În afara altor probleme privind migrația, resursele și inte­ligența artificială, tinerii liceeni au fost infor­mați că „Articolul 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că „orice discriminare bazată pe orice motiv precum [...] orientarea sexuală va fi interzisă”. Apoi se atrage atenția că unele „state membre au legi care restrâng drepturile persoanelor LGBTQ+ la adopție și căsătorie”.

Elevii au fost invitați să răspundă, în comi­sii, la întrebarea „Cum poate UE să garanteze siguranța și drepturile cetățenilor LGBTQ+?” Este evidentă îndoctrinarea elevilor astfel încât generațiile viitoare să fie cât mai „open- minded”. Așa că nu este de mirare ideea implementării, din toamnă, în școlile din Franța a programului EVARS. În realitate, nu despre vreo îmbunătățire privind sexualitatea minorilor va fi vorba, respectiv abuzuri asupra copiilor sau boli și sarcini nedorite la ado­lescenți, ci despre familiarizarea precoce cu LGBTQ.

Cutia Pandorei ar fi trebuit să rămână închisă, ca nu cumva efectul să fie contrar, așa cum s-a întâmplat în Anglia, după introducerea educației sexuale: în loc să se diminueze problemele, s-a amplificat răul. Porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și al răului, pe lângă alte valențe legate de post și ascultare, arată clar faptul că dacă nu ești statornicit în bine, nu poți cunoaște răul fără să te contaminezi. Și odată contaminat, încep justificările. După cum arată părintele Pimen Vlad, „toate lucrurile s-au întors pe dos. Dar să știți un lucru: păcatul rămâne păcat! Pot să îl legalizeze toate guvernele lumii, toate imperiile, dar asta nu înseamnă că nu mai este păcat. Tot păcat este și tot de răspuns în fața lui Dumnezeu avem.”

„Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”

Frânți între solicitările și ideologiile lumii căzute și năzuința sufletului către Dumnezeu, tinerii trăiesc în conștiința lor o mare durere, căreia nu știu să îi facă față. Ei repetă comportamentul lui Adam și, simțind că sunt goi în urma căderilor de tot felul, pentru a se ascunde de Dumnezeu, se închid în necredință. Că este așa vedem într-un cuvânt recent al părintelui Iosia Trenham, care arăta că peste jumătate din generația Z din America, formată din oameni născuți între 1997 și 2012, nu este în nici un fel asociată cu credința sau religia. Ajungem astfel la solicitarea Consiliului Elevilor, ca ora de religie să fie opțională și pusă la începutul sau la sfârșitul programului. Dar chiar dacă vor fugi de această oră care le aduce aminte de Dumnezeu, durerea de a nu fi sfânt, despre care vorbea părintele Daniil de la Rarău, le va rămâne vie, oricât ar astupa-o cu ateismul, agnosticismul sau alte „isme” atât de „la modă”.

Pentru a-i ajuta să înțeleagă motivele pentru care resping credința și implicit ora de religie, obișnuiam să folosesc o întâmplare pilduitoare, discuția dintre un preot și un ateu, pe care am regăsit-o de curând sub forma unui articol cu titlul „Conștiința lui Sașa”. În locul unei polemici sterile, preotul l-a îndemnat pe ateu să caute în viața sa când a pierdut credința, de ce a avut nevoie ca Dumnezeu să nu existe. Și ateul a găsit că totul s-a datorat unui păcat din copilăria lui, când, în loc să dea unui orb banii primiți de la mama sa pentru milostenie, i-a oprit el, ba chiar a mai și furat doi, pentru a-și cumpăra ceva. Dar „a te îndreptăţi faţă de tine însuţi, a te amăgi singur, a-ţi înăbuşi glasul conştiinţei este întotdeauna un lucru nelegiuit, întotdeauna nenorocit; împropriindu-se omului, cuvintele de vicleşug fac din el un fariseu încrâncenat, în stare de orice fărădelege”, după cuvântul Sfântului Ignatie Briancianinov.

Revin. Să profităm de aceste zile ale postului care stau sub semnul pocăinței. Vina noastră, a generațiilor care i-am smintit, trebuie asumată și îndreptată. Avem, cum spunea un om special, Alexandru Ionescu, într-o discuție cu părintele Teologos, o profesoară/ meditatoare de excepție în persoana Sfintei Maria Egipteanca, atât de potrivită pentru toate cele de mai sus. Să-i cerem ajutorul, pentru toată această lume rătăcită din care facem parte și noi, și elevii noștri. Să purtăm ca pe o rugăciune de toată vremea stihul dedicat ei în Canonul cel Mare: „Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.