Domnul meu și Dumnezeul meu, cu ce-l putem bucura noi, copiii, părinții și dascălii pe aproapele nostru, în aceste zile minunate de sărbătoare? Către cine să ne deschidem acum, Părinte, cerul inimii noastre,
Toată suflarea să laude pe Domnul!
2023 este Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. Prin cântări duhovnicești dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ceea ce suntem și pentru ceea ce avem: „Slavă, Ție, Cerescule Părinte,/ Cel Căruia Îi cântăm imnuri sfinte,/ Slavă Ție, Fiule, Cel Ce ne dai putere,/ Slavă Ție, Duhule, Cel Ce ne dai mângâiere,/ Cântă îngerii și stranele:/ Slavă Ție, Dumnezeule!/ Slavă Ție, ziua, slavă Ţie, noaptea,/ Mare eşti în cer, mare pe pământ,/ Mare eşti în faptă, mare în cuvânt.// Ţie, Doamne, înălţăm cântare,/ Ţie ne rugăm cu voce tare,/ Toţi pe Tine Te slăvim,/ Prin cântare sfântă Ţie Îţi slujim.” (Imnul psalților)
Am descoperit cu uimire, deunăzi, pe site-ul basilica.ro, „Decalogul psalților”, care cuprinde porunci referitoare la cum trebuie să aducem mărire lui Dumnezeu prin cântări duhovnicești. Într-o lume în care cuvântul „muzică” s-a degradat atât de tare, în sensul că această artă a sunetelor nu mai e înțeleasă ca mângâiere, ca armonie, ca alinare, ca mijloc de liniștire și de echilibru, iată cât de minunate sunt poruncile care ne călăuzesc spre o cântare curată și bineplăcută lui Dumnezeu:1. Slăvește pe Domnul Dumnezeul tău prin cântări și laude; 2. Păstrează puritatea și integritatea în inimă și în cântările tale; 3. Nu răni sau jigni prin cuvinte sau melodii pe nimeni; 4. Fii smerit în slujirea ta de psalt; 5. Mulțumește Maicii Domnului și tuturor sfinților melozi; 6. Sporește-ți talantul muzicii, prin care aduci laudă lui Dumnezeu; 7. Păzește-ți sufletul și mintea de laudele viclene; 8. Cinstește-i prin cântare pe marii compozitori, iar în dreapta purtare pe maestrul tău; 9. Râvnește la păstrarea tradiției muzicale bizantine; 10. Cântă-i lui Dumnezeu cu inima, căci „cel care cântă se roagă de două ori”. (Qui cantat bis orat” - Fer. Augustin)
Oameni buni, să-i învățăm pe copiii noștri să prețuiască muzica frumoasă, armonioasă și să o asculte în liniștea casei, pentru a-și bucura sufletele, pentru a-și mângâia și alina dorul de liniște și de Dumnezeu! De mici, copiii noștri ar trebui să fie conduși de părinți și de bunici pe tărâmul muzicii divine a naturii: să asculte ciripitul păsărilor, zumzetul albinelor, foșnetul frunzelor, cântecul valurilor, murmurul insectelor - cântul pur al tuturor făpturilor lui Dumnezeu. Tot de micuți, puii noștri ar trebui să fie aduși la Sfânta Biserică, pentru a asculta cântările intonate de voci angelice. Cât de frumos sună, în stranele bisericilor, în zile de sărbătoare, glasurile copiilor, adulților și vârstnicilor, înălțând, în comuniunea bucuriei și a dragostei creștine, minunatele imnuri liturgice!
Alături de muzica naturii și de cântările Sfintei Liturghii, pentru ascensiunea spirituală a copiilor și pentru sădirea în sufletele lor a valorilor, este extraordinar să le dăruim acestora posibilitatea de a-i asculta pe muzicienii noștri valoroși, de a le așterne în sufletele lor fragede și imaculate dragostea pentru tot ce e sfânt și autentic românesc. Să le facem cunoscută copiilor zestrea primită de noi de la predecesorii noștri: baladele, cântecele patriotice care scot în evidență vitejia străbunilor noștri, doinele de dor, de dragoste, de înstrăinare, minunatele concerte ale cântăreților și muzicienilor de valoare care încearcă să reînvie versurile uitaților sau neștiuților poeți, orchestrându-le atât de frumos și de înălțător, tocmai pentru a reînvia în sufletele vârstnicilor și de a sădi în sufletele tinerilor dragostea față de limba română, de frumusețea țării, de eroi, de sfinți, de Dumnezeu. Este imposibil să picurăm în sufletele copiilor, de la vârste fragede, dragostea față de cântul frumos, și să ne trezim că ei vor trăda armonia, alergând la concerte infernale, unde se promovează zgomotele, urletele și alte vicii care zdrobesc puritatea sufletului de copil!
Îmi vin acum în minte câteva versuri ale lui Nicolae Labiș, care surprind atât de bine responsabilitatea familiei, a mamelor în special, pentru alegerile copiilor: „Fiii voștri, însă, trebuie să-nvețe/ Din copilărie încă, de la voi,/ Primele îndemnuri, primele povețe/ Dorul de lumină, scârba de noroi.// Să iubească versul, să iubească struna,/ Ce-i curat în lume, ce e nou și viu,/ Cât sunt mici să-nvețe a urî minciuna/ Astea nu se-nvață când e prea târziu.// Dacă toate-acestea fi-vor învățate,/ Restul o să vină de la sine-apoi,// Și-au să se-mplinească visurile toate,/ Ce le-ați pus într-înșii, mame scumpe, voi.”
„Muzica este graiul sufletului”
Dragi psalți, iubitori de frumos, oameni care știți să deosebiți valoarea de nonvaloare și muzica de zgomot, să fiți modele de cultură și de frumusețe pentru cei neștiutori sau ignoranți și să aveți curajul să răspândiți frumusețea muzicii divine și dincolo de zidurile Bisericii! Pătrundeți în școli, în licee, în muzee, în case, în instituții... împrăștiați puterea și armonia divină a psalmilor și a cântărilor cu puteri tămăduitoare. Lumea aceasta dezorientată - plină de zgomote, de temeri, de griji, de deșertăciuni, în goana-i nebună după tot ce este util și artificial - nu mai știe ce este frumusețea și nu mai poate distinge care este granița dintre valoare și nonvaloare. Oare cum vom răspunde în fața lui Dumnezeu, la Judecata de Apoi, atunci când noi, părinții și dascălii, crescuți în cântec de leagăn și în glas de doină, vom fi întrebați cu ce muzică am alinat plânsul puilor de om, cu ce balade le-am hrănit și le-am întărit curajul, cu ce doine de dor și de înstrăinare am încercat să le reconstituim drumul de întoarcere spre casă?
Cotrobăind prin tolba cu amintiri a studenției, privirea mi-a fost atrasă de câteva citate minunate despre muzică: „Muzica este graiul sufletului” (G. Călinescu); „Cuvântul poate minți sau trăda. Muzica, niciodată”; „Muzica ne apropie de Dumnezeu”; „Muzica alină sufletele și vindecă trupurile”. Ca o paranteză, îmi amintesc de o știre în care se transmitea că sensibilele colinde ale lui Ștefan Hrușcă sunt folosite în cabinetele psihologice din America în scop terapeutic, având rezultate miraculoase. Personal, vă pot spune că mi-am adormit puii în cântec de leagăn, în pricesne, în cântări ale psalţilor și în melodii clasice. Și acum, chiar, adormim mângâiați de vocea minunată a psalților și ne trezim îngânând psalmii, de parcă nici nu i-am fi întrerupt în timpul somnului. Da, eu cred cu tărie că şi educaţia muzicală, asemenea tuturor formelor de educaţie, începe în leagănul familiei, de la vârste cât mai fragede.
Să iubim și să prețuim muzica adevărată, oameni frumoși, muzica aceea care ne înalță și care ne apropie de Dumnezeu! Mare dar ne-a dat Domnul de a-I aduce slavă prin cântări, de a ne pune glasurile în slujba aproapelui pentru a mângâia, pentru a vindeca, pentru a bucura... Să nu judecăm vocea psaltului, admirând sau blamând talantul său mai mic sau mai mare. Vocea este un dar de la Dumnezeu, cu care nu trebuie nici să ne lăudăm, pentru care nu trebuie nici să invidiem, nici să judecăm omul. Fiecare dintre noi trebuie să înmulțească, după putere, darul primit de la Dumnezeu. Un psalt împletește darul nativ al vocii cu învățătura dreaptă, creștin-ortodoxă, șlefuindu-și, prin studiu, talantul. Prin cântări, el transmite oamenilor mângâiere, har, dragoste, bucurie din bucuria Domnului nostru Iisus Hristos. Nu ne rugăm prin cântări ca să fim iubiți și apreciați de oameni, ci să sporim în har, să ne contopim cu îngerii, să coborâm Cerul pe pământ, să ne unim cu Hristos...
La mulți și binecuvântați ani, în lumină, în vreme aniversară, dragi imnografi și psalți, care ne deschideți încă de aici, de pe pământ, cortina Cerului, arătându-ne cum ne vor întâmpina îngerii în Veșnicie: în cântări de laudă și de bucurie! Sfinții melozi și imnografi - Roman Melodul, Cosma Melodul, Sava de la Buzău, Iosif Imnograful, Ioan Damaschin, Andrei Criteanul, Ioan Cucuzel, Sf. Proroc David, Sf. Grigorie Domesticul, Sf. Cecilia, Sf. Casiana, Sf. Iosif cel Milostiv, patronii psalmiștilor, să vă acopere cu grija lor și să vă dăruiască pace în inimă, glasuri care să mângâie și să înalțe sufletele potopite de griji și urcuș jertfelnic pe scara mântuirii!
Marinela Modiga este profesoară la Școala Gimnazială „Miron Costin” – Galați.