Noapte senină de toamnă. Cerul și-a înveșmântat trupul de catifea neagră în mantia-i de stele. Luna se joacă de-a v-ați ascunselea cu bumbii aurii, pitindu-se pe după un vârf de munte. Privesc cerul și mă bucur de frumusețea lui, gândindu-mă la minunatul nostru Creator, Căruia psalmistul i-a închinat cuvinte de laudă: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Psalmul 18, 1). Din peștera Sfinților Misail și Daniil, gândul meu de mângâiere se îndreaptă către tine, surioara mea dragă, cu nume de dor.
„Un mărţișor la gâtul Capitalei”
În apropierea Casei Memoriale „Tudor Arghezi”, a Şcolii și Grădiniței Mărțișor, se află o frumoasă biserică, denumită, după tradiția locului, Biserica Mărțișor, având ocrotitori pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
Denumirea de Mărţişor a fost dată din bătrâni acestei coline care, „prin înălţimea sa, stă ca un mărţișor la gâtul Capitalei”, după cum afirma părintele Mihai Tătărâm, ctitorul bisericii, și „de la obiceiul oamenilor pripăşiţi printre rămăşiţele viilor şi livezilor mănăstireşti - ale Mănăstirii Văcărești, n.n. -, de a lega, lângă mugurii crengilor, fire roşii de borangic, în dimineţile trandafirii ale zi întâiului de martie” (Baruţu Arghezi, „Povestiri din Mărţişor”).
Acest loc binecuvântat din București este legat de numele lui Tudor Arghezi, care s-a stabilit aici în anul 1926 și care mărturisea: „La scurtă vreme de la închegarea Mărţișorului, împrejurimile au fost ocupate de case... Mai erau necesare niște străzi cu oarecari trotuare și câte altele, ca în orice nouă așezare. În această situaţie, mahalaua m-a ales delegat, nu deputat, ci un fel de alergător pe la toate icoanele ca să câștig bunăvoinţa edililor... și, cât de omenie, cât din interes electoral, mahalaua Mărţișor a avut lumină, străzi pietruite, tramvai pe Șoseaua Olteniţei și autobuz pe Văcărești. Am făcut tot ce-am putut ca oamenii între care trăiam să se simtă în rândul oamenilor”.
Practic, parohia începe să funcţioneze din momentul numirii ca slujitor a părintelui Mihai Tătărâm, la data de 1 iunie 1941. Primul consilier parohial a fost chiar poetul Tudor Arghezi, care a publicat și lucrarea „Așezământul Mărţișor” (1943), prin care îndemna la ajutorarea construirii bisericii. Și unii soldaţi de pe front îşi trimiteau solda pentru construirea Bisericii Mărțișor, care a fost prima biserică sfinţită după întronizarea Preafericitului Părinte Patriarh Justinian Marina (1948).
În decursul timpului, la această parohie s-au desfășurat numeroase proiecte sociale, filantropice, culturale și educaționale. „Parteneriatul dintre Biserica Mărțișor și Școala Gimnazială Mărțișor s-a dovedit a fi, de-a lungul anilor, o colaborare vie, o comuniune între elevi, profesori, părinți și slujitorii Bisericii. În mod special, s-au remarcat: participarea preoților la deschiderea fiecărui an școlar, susținerea studierii religiei în școală, atât prin promovarea acesteia cu diferite prilejuri, cât și prin asigurarea fișelor de lucru (pentru clasele pregătitoare) și a manualelor de religie (pentru clasele I). Mulți elevi au beneficiat de consiliere duhovnicească, de ajutor și îndrumare spirituală, dar și de susținere materială. Participarea elevilor la Sfintele Taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei, precum și la Sfânta Liturghie a fost deosebită. Școala a pus la dispoziție și spații pentru copiii din parohie, care au participat la diverse activități de creație”, afirmă cu bucurie domnul Dan-Vasile Cristea, profesor de religie la Şcoala Mărţişor.
Părintele diacon Marian-Mugurel Crăciun consideră că prin activitățile desfășurate cu tinerii din cadrul Departamentului de tineret al parohiei se încearcă, în primul rând, cunoașterea și apropierea lor, conștientizarea bucuriei comuniunii întru Hristos, care întrece alte preocupări trecătoare, și a faptului că aceştia nu sunt singurii tineri care vin la biserică și, de aceea, nu trebuie să le fie rușine cu acest bun obicei. „Alături de tineri, am încercat să-i implicăm și pe cei mici. Există mereu prilejuri de a face lucruri frumoase. În luna martie, al cărei nume popular îl poartă parohia noastră, am organizat odată cu sosirea primăverii un atelier de confecționat mărțișoare, pe care copiii le-au dăruit credincioșilor în biserică, după Sfânta Liturghie. La această secțiune creativ-artistică ar fi de menționat și atelierul de pictură, pe care l-am organizat în ultimii doi ani, cu ajutorul domnului profesor Daniel Petre Pițu. În ceea ce privește activitatea educațională, catehezele sunt cel mai bun mijloc de a ajunge la sufletele tinerilor și de a le stârni interesul pentru istoria neamului nostru, pentru tradițiile creștine și pentru lecturarea Sfintei Scripturi și a cărților duhovnicești, în care pot afla adevărate modele de viață. Totodată, organizăm și pelerinaje, proiecții de film, activități sportive, precum și concursuri în care încercăm să punem accent pe autoevaluare și întrecerea cu sine, nu pe competiția cu ceilalţi, care umbrește bucuria de a fi împreună.”
Tineri din parohie au participat și la Festivalul de pricesne „Bunul Păstor”, organizat de către parohia vecină, Apărătorii Patriei II. „Prezenţa tinerilor noştri a fost una meritorie, întrucât domnişoara Andreea Pîrvulescu a obținut mențiune, la ediția din anul 2014, iar Anastasia-Ioana Stroică şi Diana-Cristina Ionică au ocupat locurile I şi, respectiv, III, la ediția de anul trecut”, după cum ne-a declarat părintele Ticu Bută. Prin toate aceste activităţi educaționale pe care le desfășurăm la Parohia Mărțișor ne propunem să aprofundăm relaţia dintre Biserică, Familie și Școală, pentru promovarea valorilor credinţei strămoșești, în vederea formării unor tineri responsabili.
Chiar dacă „regatul lui Arghezi” a devenit muzeu, iar ultimul urmaş, doamna Mitzura Arghezi, s-a adăugat la strămoşii săi, în curtea casei părintești din apropierea bisericii, nouă, generaţiei de astăzi, ne revine datoria de a descoperi istoria și specificul acestor locuri, de a păstra ceea ce ne-au lăsat înaintaşii noștri, continuând lucrarea lor sfântă. În acest sens, vă invităm să descoperiţi frumuseţea primăverii fără de sfârşit, în lumea 'cuvintelor potrivite”, într-un loc care încearcă să păstreze și să cultive moștenirea spirituală a Mărțișorului.