Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Educaţie și Cultură Meşteşugul olăritului la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Meşteşugul olăritului la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Data: 22 Dec, 2011

Începând de marţi, 19 decembrie, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei poate fi admirat, în cadrul unei expoziţii ce va fi deschisă până în 29 ianuarie 2012, meşteşugul olarilor din această zonă etnografică a ţării, respectiv stilul artistic al meşterilor din centrul de ceramică din Turda. Piesele provin din colecţia de profil a muzeului şi evidenţiază particularităţi ale execuţiei manuale, atât în privinţa formelor, cât şi a decoraţiei. Alături de ceramică sunt prezentate vizitatorilor şi documente valoroase, aduse dintr-o colecţie particulară. Meşteşugul olăritului a fost practicat la Turda încă din secolul al XVII-lea şi a atins apogeul în secolul al XIX-lea, distingându-se prin fondul alb al vaselor şi coloritul ornamentelor cu albastru de cobalt, stil ce a adus faimă artizanilor locali. Spre sfârşitul secolului, s-a practicat şi decorarea cu nuanţe de maro, contur cu alb şi pete de albastru, verde şi portocaliu. Pământul alb, cu un bogat conţinut de caolin, era adus de olari de la Sănduleşti. Ceramiştii locali executau piese smălţuite în cantităţi însemnate, care acopereau în întregime cererea locală, însă o parte din produse era comercializată în localităţi vecine, cu prilejul târgurilor săptămânale, şi chiar peste hotare, la Viena, în Bucovina şi Polonia.