„Vox populi, vox Dei” (Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu), spune un dicton latin antic. Adică opinia populară este cea corectă, divin inspirată şi ea stă cel mai aproape de adevăr. Acest dicton este
07 Dec, 2025
Muzeul Zambaccian îşi redeschide porţile
Muzeul K. H. Zambaccian se redeschide astăzi, după aproximativ opt luni în care a fost închis pentru lucrări de consolidare şi renovare a clădirii şi de reamenajare a expunerii, o bună parte din lucrările prezente în noua formulă expoziţională fiind recent restaurate, conform Mediafax. Potrivit Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR), în urma lucrărilor de renovare a casei ce găzduieşte Muzeul K. H. Zambaccian, spaţiul de expunere a fost extins. Sunt prezentate acum în totalitate cele 19 pânze aparţinând maeştrilor şcolii franceze: Delacroix, Corot, Renoir, Sisley, Pissarro, Cézanne, Picasso, Matisse, Bonnard, Utrillo, Marquet, Laprade, Campigli. Aceasta este cea mai substanţială şi valoroasă grupare de pictură franceză dintr-o colecţie publică românească.
O altă noutate cu prilejul redeschiderii este sala dedicată lucrărilor de grafică semnate de personalităţi ale picturii, precum Grigorescu, Tonitza, Iser, Ressu, Petraşcu, Pallady, Ştefan Dimitrescu şi Magdalena Rădulescu. Muzeul Zambaccian a fost inaugurat în martie 1947, iar pentru eforturile şi generozitatea sa, colecţionarul a fost decorat de către regele Mihai. Colecţionar, critic de artă şi, nu în ultimul rând, un adevărat Mecena al vremurilor sale, Krikor H. Zambaccian (1889 - 1962) a alcătuit, de-a lungul întregii sale vieţi, una dintre cele mai bogate şi valoroase colecţii de artă din România, cuprinzând pictură, sculptură, grafică şi mobilier, pe care a dăruit-o statului român în trei etape succesive: în 1947, în 1957 şi, ultima parte, în 1962. Actul de donaţie a inclus şi casa în care a locuit colecţionarul, construită după planurile arhitectului C. D. Galin, pentru a servi atât ca locuinţă, dar şi ca spaţiu de expunere a operelor de artă. Colecţia era deschisă pentru amatorii de artă o zi pe săptămână, încă din 1942, an în care casa a fost terminată. Construcţia a fost extinsă ulterior, în 1957, cu scopul de a lărgi spaţiul de expunere.
