Patriarhul României la Mănăstirea Christiana

Biserica Ortodoxă Română a prăznuit ieri, 10 ianuarie 2016, Duminica după Botezul Domnului Iisus Hristos. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat la Mănăstirea Christiana din București, unde a participat la Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură. La final, Preafericirea Sa a vizitat și binecuvântat cele 24 de femei vârstnice care sunt îngrijite și trăiesc la așezământul socio-medical al acestei mănăstiri.

Duminică s-a făcut și pomenirea Sfântului Cuvios Antipa de la Calapo­dești, cinstit în mod special de obștea monahală de la Mănăstirea Christiana și de credincioșii atașați duhovnicește de acest loc, mai ales pentru că în biserica mănăstirii se află o icoană cu o părticică din sfintele sale moaște. La Sfânta Liturghie de ieri s-a citit Evanghelia de la Matei 4, 12-17. În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că începutul activității publice a Mântuitorului Iisus Hristos arată că Evanghelia mântuirii este adresată poporului ales, dar și etniilor sau neamurilor păgâne. „Mântuitorul se mută de la Nazaret la Capernaum, lângă Marea Galileii, pentru că trebuia să se împlinească prorocia lui Isaia, care zice: «Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea nea­murilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit». Poporul evreu, deși primise mai multe lumini ale adevărului mântuitor prin legea lui Moise și prin proroci, totuși se afla într-un anumit întuneric deoarece nu primise plinătatea descoperirii dumnezeiești. Poporul era într-o incertitudine, într-o nesiguranță și într-un fel de căutare a adevăratului Mesia. Poporul îl aștepta pe Mesia, prezis de proroci, dar nu știa care va fi identitatea Lui, ce fel de conducător, de izbăvitor și eliberator va fi”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Popoarele păgâne sunt numite „cei ce şedeau în latura şi în umbra morţii”, adică în întunericul ne­cu­noașterii adevăratului Dumnezeu. „Lumina mare nu este o lumină de soare, sau nu este o lumină a mai multor stele adunate laolaltă, ci este vorba de o persoană. Lumina mare este Dumnezeu-Omul, Fiul cel veșnic al lui Dumnezeu numit Dumnezeu-Cuvântul Care s-a făcut om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor. Lumina aceasta întrece pe toți prorocii dinainte care erau lumini ale Duhului Sfânt, acum Dumnezeu-Cuvântul prin care Dumnezeu Tatăl le-a făcut pe toate cele care există este Lumina. De aceea, El nu este prorocul sau unul dintre proroci”, a explicat Patriarhul României. De asemenea, Preafericirea Sa a spus că Mântuitorul își începe activitatea prin cuvintele „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!”, pentru a arăta că numai omul care și-a schimbat mintea și purtarea este capabil de comuniune, de iubire cu Dumnezeu: „Noi avem în Biserică oameni care s-au pocăit în toată vremea și în tot ceasul, care regretă fiecare gând rău pe care l-au avut în timpul zilei, care regretă fiecare cuvânt rău, nepotrivit pe care l-au pronunțat în raport cu semenii sau care se pocăiesc pentru orice faptă rea și de asemenea cer iertare celor cărora le-au greșit. Pocăința este continuarea botezului, este refacerea permanentă a legăturii noastre de iubire cu Dumnezeu”.

În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa a vorbit și de Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodești, monah român care a trăit în România, Sfântul Munte Athos și în Rusia, la Mănăstirea Valaam, unde a și murit. El a făcut o legătură între creș­tinismul de rit răsăritean din țara noastră, spațiul grecesc, slav și finlandez. A trăit între anii 1816 și 1882. În Athos a locuit la Schitul Lacu și la Mănăstirea Esfigmenu. „În acea chilie de la Schitul Lacu, pe jumătate dărâmată, a găsit o icoană a Maicii Domnului acoperită de fum. Pe aceasta a dat-o zugravului Paisie să o curețe și acela a spus că printr-o minune icoana s-a făcut ca nouă după o simplă curățare. Sfântul a purtat icoana cu sine toată viața pe unde a mers. S-a așezat și la Mănăstirea Esfigmenu în Athos. Acolo a primit schima mare și numele de Antipa și acolo a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. După aceea s-a reîntors în Moldova, fiind rugat de doi monahi români, Nifon și Nectarie, care au început zidirea schitului românesc Prodromu din Athos, să adune ajutoare pentru schitul românesc”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit mănăstirii mai multe cărți de folos liturgic și pastoral, iar credincioșilor prezenți iconițe în semn de ­binecuvântare. După slujbă, ­Patriarhul României a vizitat cele 24 de persoane în vârstă ­care sunt îngrijite și trăiesc la căminul de bătrâni al Mănăstirii Christiana, le-a binecuvântat și le-a dăruit iconițe, calendare și alte cărți. Cu această ocazie, Preafericirea Sa a vizitat și ­biserica mare a Mănăstirii Christiana, care este în construc­ție, fiind acum la stadiul finisajelor exterioare și de interior.