De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
Te Deum de Ziua Națională în Catedrala Patriarhală
De Ziua Națională a României, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârșit slujba de Te Deum în Catedrala Patriarhală. În cuvântul de învățătură rostit la final, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că românii sărbătoresc ziua unității naționale la o zi după sărbătoarea unității de credință, a pomenirii Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României: „Cele două sărbători au o legătură profundă, pentru că cei care au făurit Unirea din 1918 au avut credință puternică în Dumnezeu și o iubire puternică pentru poporul român și pământul românesc”.
Biserica a fost activă în lucrarea de unire
Realizarea unității naționale de la 1 Decembrie 1918 a fost posibilă și cu aportul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit Marea Unire a tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar. Biserica a fost împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale și de afirmare a dorinței de unitate națională în toate provinciile românești, dar mai ales în Transilvania, Basarabia și Bucovina, a spus Preafericirea Sa: „Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală și fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoți și diaconi patrioți, profesori de teologie și studenți în teologie – aceștia având talent oratoric, putere de convingere și de mobilizare, dar și prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldați răniți, prin mănăstiri și parohii care au organizat colecte de bani și de alimente, toți împreună încurajând moral și ajutând material pe luptătorii români pentru libertate și unitate națională”.
În continuare, Patriarhul României a evidențiat jertfa Bisericii Ortodoxe Române în timpul Primului Război Mondial: „Mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele Armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, iar alții au fost luați prizonieri și deportați. Peste 200 de călugări și călugărițe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, iar alții din cauza bolilor. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamici. Alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost alungați în vestul Ungariei, în districtul Sopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în anul 1919 de către trupele române”.
De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a amintit că la evenimentul Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1.228 de delegați oficiali din Adunarea Națională Constituantă s-au aflat mulți slujitori ai Bisericii: „Cele două Biserici Românești din Transilvania – Ortodoxă și Greco-Catolică – au fost reprezentate la Alba Iulia prin 5 episcopi, 4 vicari, 10 delegați ai consistoriilor eparhiale ortodoxe și ai capitulilorgreco-catolice, 129 de protopopi, câte un reprezentant al institutelor teologice pedagogice și câte 2 reprezentanți ai studenților teologi, la care se adaugă numeroși alți preoți sosiți în fruntea credincioșilor lor, veniți să pecetluiască dorința de veacuri a strămoșilor români de a trăi neasupriți într-o singură țară. În Marele Sfat al Națiunii Române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea, și slujitori ai Bisericii, iar Episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea – viitorul Mitropolit primat și apoi Patriarh al României –, și Episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleși în delegația de 4 persoane care a prezentat Actul Unirii Regelui Ferdinand la București”.
Sfânta Treime, simbolul dorinței de unitate
La sărbătoarea a 99 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, Patriarhul României a exprimat omagiul și recunoștința cuvenite tuturor făuritorilor actului măreț al istoriei noastre, pentru care au luptat moșii și strămoșii noștri: „Unirea tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi jertfelnice, spirituale și materiale, de afirmare a conștiinței naționale și a dorinței de unitate națională. Pentru toate binefacerile Marii Uniri, aducem astăzi mulțumire lui Dumnezeu cel preaslăvit în Sfânta Treime și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Este semnificativ faptul că Sfânta Treime este hramul catedralelor din marile orașe transilvănene care au militat pentru Unire – Sibiu, Blaj, Alba Iulia și Arad – deoarece Sfânta Treime devenise simbolul dorinței de unitate într-un singur stat al celor trei mari provincii românești: Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului și toate cultele religioase, avem datoria să păstrăm și să cultivăm darul unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român, obținut cu multe jertfe de vieți omenești și multe eforturi spirituale și materiale, spre binele României și bucuria românilor de pretutindeni”, a îndemnat Preafericirea Sa.
Răspunsurile la strană la slujba de Te Deum au fost oferite de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, dirijat de arhid. protopsalt Mihail Bucă. La eveniment a participat și un grup de membri ai Asociației Studenților Creștini Ortodocși Români din Baia Mare, îmbrăcați în tradiționalul port maramureșean, care au interpretat la final colinde. După slujbă, aceștia au fost invitați de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să viziteze Palatul Patriarhiei.