Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, miercuri, 11 februarie, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, Protopopiatul Slobozia a organizat o nouă acțiune de donare de sânge în cadrul Campaniei naționale „Donează sânge, salvează o viață!”, inițiată de Patriarhia Română. Cu implicarea Ralucăi Mihaela Cruceat, director al Centrului de Transfuzie Sanguină Ialomița, la sediul Primăriei Perieți, preoți și credincioși din parohiile ialomițene Andrășești, Perieți, Gheorghe Doja, Stejaru, Misleanu, Păltiniș și Fundata, împreună cu părintele protopop Laurențiu Cioranu, au donat sânge. „Acțiunea desfășurată promovează viața, responsabilitatea pentru semenii aflați în suferință fiind o dovadă de solidaritate și bunăvoință prin gestul voluntar de a salva vieți”, ne-a transmis Anastasia Pătrașcu, asistent social la Protopopiatul Slobozia.
Voluntarii Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, împreună cu personalul medical al Centrului de Transfuzie Sanguină al Ministerului Apărării Naționale, s-au deplasat în zilele de 23 și 24 martie la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, unde a avut loc ediția cu numarul 51 a Campaniei „Donează sânge, salvează o viaţă!”
Sectorul social-filantropic al Arhiepiscopiei Sibiului, în parteneriat cu Asociația Filantropia Ortodoxă Sibiu și trei unități de învățământ din Sibiu, a oferit luni, 23 martie, produse de îngrijire a
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Protoieria Panciu a organizat joi, 19 martie, prima acțiune de donare de sânge din acest an în cadrul campaniei naționale a Patriarhiei Române „Donează sânge, salvează o viață!”.
În fiecare an, sărbătoarea Bunei Vestiri este în Arhiepiscopia Dunării de Jos prilej de manifestare a dragostei creştineşti şi prelungire a binecuvântarii de la sfintele altare către mamele şi copiii acestora. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, luni, 23 martie, parohiile „Buna Vestire” şi „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din municipiul Brăila au desfăşurat o acţiune social-filantropică la maternitatea din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă din acest oraş de la Dunăre.
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În vremea aceea au ieșit Iisus și ucenicii Lui prin satele Cezareei lui Filip. Și, pe drum, i-a întrebat Iisus pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt Eu? Iar ei au răspuns Lui, zicând: Unii
Fraților, Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelor făcută de mâini, închipuire a celei adevărate, ci chiar în Cer, ca să Se înfățișeze, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. Iar nu ca să Se aducă pe Si
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou a trăit în timpul împăraţilor iconoclaşti Leon al III-lea Isaurul (717-741) şi fiul său Constantin al V-lea Copronim (741-775). Din copilărie, Cuviosul a învăţat dreapta
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 781 „Niciun păcat nu trece de la minte la simțire (la inimă), dacă nu și-l închipuie întâi omul cu min
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Dispunem de tot mai multe cărți care ne vorbesc despre ce înseamnă să fii lider, despre cum să conduci eficient, despre oportunitățile pe care este benefic să le fructifici. Lectura lor se aseamănă, uneori, cu o plimbare în parc: nimic nu pare mai simplu de înfăptuit. Este suficient să respecți câteva reguli general valabile, să fii dispus să-ți asumi funcția, să fii un pic pe placul celorlalți - nici prea mult, pentru a nu ceda în fața eventualilor „concurenți” la post, nici prea puțin, pentru a nu ajunge să fii respins de echipă - și vei deveni un nou reprezentant al leadership-ului modern. Pare că suntem la o distanță enormă de cuvintele rostite de generalul roman Sylla, care, după ce învinsese o armată mult mai mare decât a sa, dar condusă de un adversar lipsit de experiență, afirma că trebuie să fii mai întâi vâslaș ca să înveți să cârmuiești corabia. Poate pentru că a fi lider înseamnă, în primul rând, a sluji, nu a fi slujit, iar în al doilea rând, înseamnă a lua deciziile grele care conduc la rezultate deosebite, nu a te baza pe hotărâri la îndemână, care blazează pe cei conduși.
Am arătat adesea că bună parte dintre membrii Rugului Aprins erau pasionați de aprofundarea tradiției românești, iar aceasta s-a manifestat în literatură, arhitectură, muzică, antropologie ș.a. Iată mai jos
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
Aproape în toate comunitățile parohiale urbane ori rurale există anumite persoane „fără de care nu se poate”. Se remarcă prin generozitate, atașament constant, fidelitate și disponibilitate în lucrarea lor
