Ascultarea este singura înnoire a Bisericii

Anul bisericesc începe la data de 1 septembrie, zi în care îl prăznuim şi pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, mort în anul 459. Până la vârsta de 13 ani a fost cioban la oile satului natal din părţile Ciliciei. De la această vârstă, într-o iarnă geroasă, intră într-o mănăstire numită Ograda, după ce şapte zile aşteptase la porţile acesteia, aproape îngheţat. A învăţat Psaltirea pe de rost şi a deprins repede toată pravila mănăstirii. Tămăduirea bolilor şi propăvăduirea Evangheliei îl împresurau zi şi noapte. Oameni de toate seminţiile (ismailiteni şi perşi, armeni şi iberici, bretani şi italieni, creştini şi păgâni) au început să vină la Sfântul Simeon aşa cum apele de pretutindeni vin la mare. Şi fericitul Simeon, tulburat fiind de o cinstire ca aceasta, a găsit un chip străin de orice pravilă, pentru a scăpa de împresurările omeneşti: şi-a zidit un stâlp şi, în vârful acestuia, o chilioară, de unde, de două ori pe zi, vorbea mulţimilor, ars de căldură, ascuţit de frig sau umezit de ploi. A devenit, în monahism, primul stâlpnic.

Chemarea începuturilor este vie în sufletul oricărui om. Copil fiind, începi atâtea jocuri pe care niciodată nu reuşeşti să le termini; ajuns tânăr, pui început atâtor şi atâtor năzuinţe, puţine dintre acestea reuşind să le împlineşti; te trezeşti, odată ca niciodată, bătrân, şi înţelegi că sfârşitul devine marele început. Cărţile citite, realităţile trăite şi faptele săvârşite în numele credinţei sau al necredinţei, toate se cheamă, una pe cealaltă, către un alt început. Întrebarea care trebuie să ţi-o adresezi permanent rămâne aceeaşi: începutul acesta este de la Dumnezeu? Răspunsul trebuie să-ţi devină rugăciune: Doamne, ajută-mă, fii cu mine în acest început. Cel care-L pune pe Dumnezeu ca semn al oricărui început Îl va avea pe Dumnezeu şi ca răspuns al oricărui sfârşit.

Părinţii pustiei s-au minunat de străina petrecere a Sfântului Simeon Stâlpnicul. Nu ştiau ce duh locuieşte în el, au făcut aşadar sobor şi au trimis soli să-l întrebe: pentru ce nu mergi pe calea părinţilor şi altă cale nouă ai aflat? Coboară-te şi vino cu noi! La această chemare, Sfântul Simeon a păşit pe scară, îndată vrând să coboare. Trimişii soborului au strigat: Nu, nu te coborî, sfinte părinte, ci petrece aşa cum ai început. Acum ştim că lucrul tău este de la Dumnezeu, care până la sfârşit să-ţi fie de folos!

Un aspect poate fi nuanţat, în legătură cu acest moment: se tot vorbeşte din 1990 până azi de înnoirea Bisericii sau în sânul Bisericii. Ei bine, răspunsul îl dă Sfântul Simeon Stâlpnicul: ascultarea este singura înnoire a Bisericii, şi ce înnoire!

Monahismul este singurul drum înnoitor al Bisericii, este sângele proaspăt al acesteia, care curge prin rugăciuni şi pravile, este stâlpul începutului.

La începutul anului bisericesc bine este a ne întoarce faţa către acest stâlp.