Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Batista bunicii

Batista bunicii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 08 Aprilie 2022

Le vedeai la magazinul din vale cum desfac cu noduri în gât nodul de la batistă și cumpără dulciuri pentru nepoți. Așa își țineau ele banii.

Bunica nu-mi lua niciodată nimic, deși batista ei, cât cerul de mare, era plină de noduri.

Într-o duminică, a trecut un vânzător de înghețată prin sat. I-am cerut bunicii un bănuț, dar ea a zis că n-are de unde să-mi dea. Stăteam în mijlocul drumului și plângeam.

Crezi că dacă aș avea, nu ți-aș da, a încercat să mă liniștească bunica.

Scoate batista, i-am strigat printre hohote de plâns, și desfă-i nodurile, ca să vadă toată lumea cât ești de zgârcită!

Chiar asta o să fac, mi-a răspuns dumneaei, și-a scos batista din sân, deznodându-i unul dintre colțuri.

În loc de bani, am văzut căzând, în sus, nu jos, în țărână, cum mă așteptam, o grămăjoară de nori ce a acoperit în scurtă vreme întregul cer. Dintr-un alt colț al batistei au ieșit la iveală câteva fulgere.

Stai că n-am terminat, am auzit-o pe bunica spunând, și-a deznodat din batistă o ploaie iute de vară, care ne-a făcut leoarcă pe toți.

Mai rămăsese un nod nedesfăcut. Imediat ce s-a oprit ploaia, a țâșnit din el pe cer curcubeul. Stătea chiar deasupra curții noastre. La noapte, mi-am spus în gând, o să-l iau cu mine în casă.

Bunica mi-a auzit însă gândul și mi-a spus:

E pentru toți copiii din sat, nu doar pentru tine!

Păi ce, ei mi-au dat mie din înghețata lor? am vrut să-i zic, însă chiar în clipa aceea am zărit plutind pe deasupra satului căruța vânzătorului de înghețată și pe el aruncând de sus cornete pline pentru mine.

Îmi venea, leorpăind frigul dulce din cornete, să mor de drag.

Dar și de rușine, în același timp, gândindu-mă la vorbele pe care i le spusesem bunicii.

Spre seară, am găsit-o pe pragul casei, înnodând la loc cele patru colțuri ale batistei.

Ce pui acolo, bunico?, am întrebat-o.

Lacrimile tale de mai devreme, mi-a răspuns ea, dar și câteva din lacrimile mele!