Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Biografii luminoase: Nichifor Crainic, teologul misionar printre intelectuali

Biografii luminoase: Nichifor Crainic, teologul misionar printre intelectuali

Un articol de: Pompiliu Dinu - 25 Noi, 2007

Cultura română contemporană înregistrează o revenire în actualitate a scrierilor teologului ortodox, poet, estetician şi sociolog Nichifor Crainic.

Crainic este fiul ţăranului Nedelea Dobre din satul Bulbucata, de pe apa Neajlovului. Când nu era prins în iureşul muncilor pe câmp, Nedelea Dobre făcea cărăuşie la Bucureşti. Mama lui Crainic, supranumită de consăteni „Zâna“, datorită frumuseţii ei neobişnuite, era o femeie foarte evlavioasă. De la părinţii săi Nichifor a deprins cele dintâi valori creştin-ortodoxe.

După primele clase făcute la şcoala din satul natal, adolescentul Ion N. Dobre ajunge, în 1904, la Seminarul Central din Bucureşti. A fost un elev strălucit şi debutează în 1907 cu o poezie în revista şcolară „Spre lumină“ din Iaşi . A absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti în 1916.

Continuă să scrie. Publică versuri, articole şi traduceri în reviste precum „Luceafărul“, „Ramuri“, „Semănătorul“, „Lumina literară“, „Viaţa românească“, „Drapelul“, „Flacăra“. Ele erau semnate Nichifor Crainic, nume pe care tânărul Ion N. Dobre l-a adoptat ca pseudonim literar.

În 1916 îi apare volumul de versuri semnificativ intitulat „Şesuri natale“. În timpul primului război mondial, Nichifor Crainic a fost soldat sanitar. A lucrat însă şi în redacţia publicaţiei „Neamul românesc“.

După război, teologul şi poetul Nichifor Crainic continuă să publice articole şi poezii la diverse reviste. Îi apar noi volume: „Icoanele vremii“ (1919), „Darurile pământului“ (1920), „Privelişti fugare“ (1921).

În 1920 Crainic pleacă la Viena, unde audiază cursuri de filosofie şi teologie la universitate. Aici îl cunoaşte personal pe marele poet Rainer Maria Rilke, din opera căruia va traduce „Povestiri despre Bunul Dumnezeu“.

Întors în ţară, ca director la revista „Gândirea“ şi ca profesor la facultăţile de teologie din Chişinău şi Bucureşti, Crainic a reuşit să devină unul dintre cei mai respectaţi directori de conştiinţă din istoria culturii române.

La revista „Gândirea“ s-a desfăşurat strălucita activitate de catalizator de mari energii spirituale a lui Nichifor Crainic. Toate marile personalităţi ale culturii române din epoca sa - teologi, istorici, scriitori, filosofi, artişti plastici, sociologi, muzicieni - au semnat în paginile revistei conduse de Crainic. El a fondat şi a devenit mentorul spiritual al curentului literar ortodoxist, care a marcat profund evoluţia culturii noastre în epoca interbelică şi în posteritate, până în prezent.

A continuat să publice noi volume: „Puncte cardinale în haos“ (1936), „Ortodoxie şi etnocraţie“ (1938) şi „Nostalgia paradisului“ (1940).

„Sfinţenia - împlinirea umanului“, unul dintre volumele cele mai cunoscute este un curs de teologie mistică ţinut în anii 1935-1936, la Universitatea din Bucureşti.

Despre gândirea de teolog a lui Nichifor Crainic, părintele Dumitru Stăniloae scria: „Prin activitatea sa, Nichifor Crainic a îndeplinit cea mai importantă operă de răspândire a învăţăturii ortodoxe în lumea noastră intelectuală. Nichifor Crainic e misionarul de prestigiu al credinţei bisericeşti în mijlocul intelectualilor români.“

După 23 august 1944, Nichifor Crainic a fost considerat reacţionar. Între 1947-1962, a fost deţinut în temniţă la Aiud, fără vreo sentinţă judecătorească.

A trecut la viaţa veşnică la 21 august 1972, la Bucureşti. Postum, în 1990, i-au apărut volumele: „Poezii alese“, „1914-1944“ şi „Şoimi peste prăpastie“, precum şi două volume de memorii intitulate „Zile albe, zile negre“ (1991) şi „Pribeag în ţara mea“ (1996).

Mai importantă decât continua reeditare a acestor cărţi este influenţa puternică şi binefăcătoare pe care opera de scriitor, teolog, sociolog şi estetician a lui Crainic o exercită asupra noilor generaţii de intelectuali.

Personalităţi ca romancierul, esteticianul şi istoricul literar Mihail Diaconescu, sociologii Ilie Badescu şi Dan Dungaciu, istoricii literari Ion Rotaru şi Ion Dodu Bălan, istoricul literar şi teologul Dan Zanfirescu, care i-a reeditat şi comentat versurile, numeroşi alţi teologi şi scriitori dau astăzi mărturie, în variate moduri, în lucrări fundamentale, despre rolul binefăcător, catalizator de mari energii duhovniceşti pe care opera lui Crainic îl are.

Despre gândirea teologului Nichifor Crainic, părintele Dumitru Staniloae scria: „Teologia lui Nichifor Crainic e de o intensitate şi de-o bogăţie în preocupări ne mai ajunse până la el“.

Nichifor Crainic este cel dintâi teolog român în epoca modernă a istoriei noastre care scoate teologia din cercul strâmt al specialiştilor, prezentându-o într-o formă impunătoare atenţiei lumii intelectuale. În centrul gândirii lui Nichifor Crainic stă Iisus Hristos. Sensul vieţii pe care îl caută cugetătorul se descoperă în Iisus Hristos. Mântuitorul este Alfa şi Omega tuturor lucrurilor create.