Bucureștiul liniștit

Cât de aglomerată, de zgomotoasă, de poluată, de obositoare și de scumpă e Capitala!

Dar nu peste tot...

Există cartiere patriarhale care au scăpat buldozerelor comuniste, cu case frumoase sau chiar superbe construite în perioada interbelică, unele renovate, altele nu încă, dar toate de bun gust și unele dintre ele ascunse vara într-o verdeață răcoroasă.

Primul care-mi vine în minte e Cotroceniul, dar e departe de-a fi singurul. Sunt zone în care te poți plimba pe străzi, fără o țintă anume, vreme îndelungată, simulând chiar, la un moment dat, că te rătăcești, fără să auzi altceva decât ciripit de păsări...

Există de asemenea străzi sau străduțe la fel de liniștite, deși se află la doar câțiva metri de artere super-circulate și, pe cale de consecință, super-gălăgioase. Pe una dintre ele am descoperit-o recent, e Strada Maica Alexandra, care începe din Bulevardul Ion Mihalache, vizavi de piața cu același nume - fostă 1 Mai. Faci doi pași din nebunia traficului și parcă ai trece printr-un portal în alt univers. Fără șaormerii, fără săli de păcănele, fără murdărie, fără claxoane.

Și câte asemenea străzi vor mai fi fiind!

Trebuie să spun că, spre surpriza mea, am găsit zone de pace urbană și prin pădurile de blocuri. De pildă, împrejurimile Străzii Zizin - arteră circulată frenetic, vărsându-se în și mai bântuita Cale Vitan, la mică distanță de primul mall deschis cândva în Bucureşti – sunt atât de pașnice și de puțin străbătute de mașini și chiar pietoni încât te-ntrebi unde sunt sutele, poate miile de oameni din acele blocuri.

Tot așa, am descoperit altădată o rețea de străzi cuminți și tăcute în cartierul Bucureștii Noi, străzi pe care nu sunt nici blocuri, nici vile fițoase, nici vechi capodopere arhitectonice, ci case mai degrabă modeste, dar... invadate de flori! Nu doar prin curți și la ferestre, ci și pe trotuare, în fața curților, flori spectaculoase și atent îngrijite.

Desigur, cel mai bine poți respira liniștit și te poți simți evadat din jungla de beton a orașului străbătându-i parcurile. Și nu vă gândiți doar la cele mari, precum Herăstrăul, Cișmigiul, Tineretului, Carol I. Sunt 45 de parcuri în Capitală și s-ar putea să nu fi auzit de cel al Sticlăriei, de Motodrom, Parcul Florilor, Venus sau să nu fi vizitat încă Parcul Liniei.

În plus, există superbe oaze de verdeață care nici măcar nu sunt marcate ca parcuri. Am ieșit din oraș, spre DN1, fie și doar până la complexu­rile comerciale din Nord, de câteva sute de ori - dar habar n-aveam, până de curând, că există ceva numit Aleea Mateloților. Vecină cu cea mai aglomerată, folosită și, din cauza blocajelor, înjurată arteră rutieră din țară! La o aruncătură de băț de una dintre cele mai haotice intersecții cu putință.

Se poate intra cu mașina, din Șoseaua București-Ploiești, pe sensul spre Capitală (deci dacă vii din oraș trebuie să faci o întoarcere în formă de U în numita intersecție - aproape un sport extrem) și nu se pune problema să nu găsești unde să parchezi, după care poți să te plimbi, inspirând adânc, pe malul apei, care face parte din salba de lacuri a Capitalei. Dacă întâlnești un om, sigur vă salutați, că prea sunteți singurii pe-acolo.

În rest, las imaginea să vorbească!