Burse

Informaţii privind folosirea în limba română a cuvântului bursă cu sensul din limba comună de astăzi găsim într-un discurs parlamentar din 1876 al deputatului Titu Maiorescu; acesta discuta efectele unei legi prin care se prevedea acordarea de ajutoare materiale pentru studii; cităm formularea din lege: "Elevii sărmani şi silitori vor fi ajutaţi prin burse. Bursele se dau prin minister prin concurs conform unui anume regulament" (după Discursuri parlamentare, I, 1897, p. 468); la Maiorescu apare şi adjectivul corespunzător: "elevi bursieri".

O discuţie recentă cu un distins medic (D. P.), interesat de problemele exprimării corecte şi performante, ne-a purtat pe terenul confruntării între folosirea curentă a substantivului respectiv cu o situaţie aparent aberantă, din terminologia medicală, domeniu în care bursă este utilizat frecvent cu o semnificaţie abia semnalată în dicţionarele generale ale limbii. Mai mult, paralel, în discuţie se află şi numele unui tip de afecţiuni, bursita. De exemplu, consultând chiar internetul, putem găsi referiri la burse (şi bursite) subacromiale, olecraniene, trohanteriene, prepatelare sau infrapatelare!

În aceste cazuri, este vorba chiar de preluarea modelului general pentru termenul bursă din franceză şi din latină, cu sensul de bază, acela de "pungă, sac de piele"; de obicei, este vorba de "sacul cu lichid care protejează capetele articulare ale oaselor". Dar nu numai acestea; în texte de specialitate putem găsi şi sintagma bursa scrotală. Şi, de fapt, trebuie să avem în vedere, pornind de la latină, o terminologie medicală internaţională: denumiri cum sunt cele enumerate mai sus, din limba română, au, de exemplu, corespondente în limba franceză, engleză sau italiană.

Relativ recent, din italiană am împrumutat un diminutiv al termenului borsa (care, în această limbă, înseamnă, fireşte, punga în care se ţineau banii, după cum numeşte şi diversele formaţii anatomice la care ne-am referit), anume borsetă (it. borsetta), numind, de regulă, o geantă bărbătească de mici dimensiuni, pentru acte, documente etc. (dicţionarele ne informează că denumirea este folosită şi pentru a numi o geantă de damă). Că am împrumutat acest cuvânt din italiană ne-o dovedeşte, uşor, o corespondenţă grăitoare, în textul din italiană şi din română, al instrucţiunilor de folosire a unui produs, să-i zicem Dwigt (!), în care găsim forma nediminutivată: "D serve per lucidare scarpe, borse, cinture…", faţă de "D se foloseşte la lustruirea obiectelor din piele: pantofi, genţi, curele…".

Însă, dincolo de semnificaţia din limba curentă şi din medicină, sensul de bază al etimonului ne este reamintit de utilizarea cuvântului în discuţie în domeniul pomiculturii, una particulară, dar înscriindu-se în ordinea de idei a semnificaţiei din latină. Astfel, în Lexiconul tehnic român găsim următoarea explicaţie a termenului bursă: "partea superioară, îngroşată, a unei ramuri roditoare la măr şi la păr, rămasă după căderea fructelor, care poartă urmele acestora şi e plină de substanţe amidonoase…" (LTR, III, Editura Tehnică, 1958, s.v.). Este vorba, aşadar, tot de o umflătură, de o pungă, vegetală, care, în limbajul botaniştilor, reprezintă cea mai largă extensie, în planul concretului, a sensului de bază al latinescului bursa "pungă, sac de piele".

În ceea ce priveşte uzul curent al cuvântului în discuţie, cu sensul "alocaţie bănească (lunară) acordată de stat, de o instituţie etc. unui elev sau unui student, pentru a-şi acoperi cheltuielile de întreţinere în timpul studiilor; stipendiu", trebuie să ne întoarcem la franceză; în această limbă, din care am împrumutat noi termenul cu sensul respectiv, de la sensul "săculeţ de piele sau de stofă, strâns la gură cu un cordon, întrebuinţat pentru a ţine monede", printr-un proces mental firesc, de trecere, în anumite condiţii, a sensului conţinătorului asupra conţinutului (sinecdoca), francezul bourse a numit banii daţi pentru întreţinerea la studii, stipendiul; de fapt, iniţial bursa numea chiar punga cu bani dată cuiva (eventual periodic) ca ajutor de studii. Să ne amintim o situaţie paralelă: la noi, până târziu, preţul unei moşii, de exemplu, era exprimat în pungi… de galbeni (o pungă conţinând un număr stabilit de bani de aur).

Ne-a mai rămas, însă, bursa ce numeşte instituţia unde se negociază hârtii de valoare şi valute străine, sau unde se desfăşoară tranzacţii de mărfuri!