Ce trebuie să știi

La urma urmei - se întreabă mulți elevi și nu puțini dintre părinții lor - la ce-mi folosește să știu unde e Guatemala? Ce, guatemalezii știu unde suntem noi?

Și de ce trebuie musai să știu Legile lui Newton, de vreme ce vreau să mă fac fotbalist? Sau om de afaceri? Sau politician?

Și de ce să știu din ce e alcătuită o celulă și ce-s mitocondriile?

Se pot pune asemenea întrebări despre oricare dintre materiile școlare ale ciclului primar, gimnazial și liceal - în afară, desigur, de cele care se testează la evaluarea națională de la sfârșitul clasei a opta, care contează pentru a „prinde” liceul dorit, și la bacalaureat, care contează pentru admiterea la o facultate, dar nu numai: nu prea te mai angajează cineva, azi, fără bac.

Acestora, da, toată lumea le găsește un rost, chit că nu e rostul lor cel mai important. Părinții își chestionează cu severitate odraslele cum se descurcă la aceste discipline și-i ajută din răsputeri. Am întâlnit cazuri de meditații la Mate din clasa a treia... Iar cu ani în urmă, când s-au introdus (foarte bine!) materiile opționale, un inspector școlar îmi povestea că s-au propus discipline de frontieră extrem de interesante, precum Cibernetica în biologie, dar reacția părinților a fost vehementă: „Ce-s aiurelile astea!? Folosiți orele opționale pentru matematică, că la asta dau examen!” Culmea, omul respectiv, sincer dezamăgit, era inspector de matematică...

Așadar, la ce folosesc toate acestea, mai ales că există Internet, Google și, mai nou, așa-zisa Inteligență Artificială, de la care, dacă ții neapărat, poți afla imediat, pe telefon, oricare dintre informațiile pe care le primești la școală.

În primul rând, chiar dacă expresia pare unora desuetă, folosesc ca să ai o cât de câtă cultură generală. Cultură pe baza căreia să poți purta, fără să te faci de râs, o discuție decentă - pe altă temă decât vedetele zilei în showbiz.

În al doilea rând, ca să știi pe ce lume tră­iești. Sigur, poți întreba IA chiar și asta. Am făcut-o eu, de curiozitate, și știți ce mi-a răspuns? A făcut o scurtă trecere în revistă a realităților din tehnologie, explorarea spațială, mediu, societate („Lumea este mai interconectată digital ca niciodată, dar se confruntă în continuare cu provocări legate de dezinformare”), n-a suflat o vorbă despre credință, cultură, educație, sănătate sau politică, dar a încheiat cu o frază foarte interesantă: „Dacă te referi la o perspectivă filosofică sau personală, trăiești într-o eră a schimbării rapide, unde capacitatea de adaptare este cea mai importantă abilitate”.

Dar cum să te adaptezi, dacă tot ceea ce știi se rezumă la niște preferințe muzicale și la filme - preferabil cât mai violente?

Trăim într-o lume dominată de transdisciplinaritate, nu mai există granițe, totul e legat de tot, deci, indiferent ce ți-ai propus să fii, trebuie să ai măcar o idee despre celelalte domenii.

Și când știi ce vrei să fii, fără să te mai răzgândești? Cum ar fi dacă, în clasa pregătitoare, copiii ar fi împărțiți pe materii, sau măcar real-uman, în funcție de ce visează la 6 ani?

Nu în ultimul rând, toate disciplinele, inclusiv sportul, desenul și muzica, te învață să înveți, să gândești, să simți și să te poți adapta la orice-ar veni.

Spune asta până și Inteligența Artificială, nu?