Ce vrea „cultura media” de la noi?

Întregul complex cultural contemporan și în gene­ral social-media ne induce ideea de a mânca, de a bea, de a consuma cât mai mult și cât mai variat. Să fim ca niște lăcuste care consumă diverse produse, fără oprire. Însă nimic gratuit! Totul este, bineînțeles, contra cost. Un consum dispro­por­ționat în raport cu nevoile reale, ceea ce este evident în defavoarea sănătății omului, dar și a situației sale econo­mice. Totul este în favoarea celor care gândesc aceste macro-strate­gii de marke­ting alimentar. În toate produsele care apar în reclamele tv se investește enorm, așteptându-se de asemenea un profit fabu­los pe seama lor.

Tot ceea ce ne prezintă reclamele media nu este neapărat „mân­care”. De exemplu, diversele iaurturi cu fructe sau cu anumite efecte benefice nu au calitatea de mâncare nici din punctul de vedere al nutriționistului, nici al medicului. Cantitățile enorme de zahăr, de alți îndulcitori și de „E”-uri fac ca aceste produse să aibă un efect ce contravine total menirii mâncării: aceea de a „ține de foame” și de a întreține trupul.

Dimpotrivă, aceste produse la care se face reclamă (la majoritatea, de altfel) produc și mențin senzația de foame și vlăguiesc trupul. Slăbesc trupul pentru că ele conțin atât de multe substanțe adăugate, încât este imposibil de crezut că menirea produsului este cea promovată.

Cultura media ne arată și faptul că eroii noștri din reclame sau din filme mănâncă de fiecare dată când se întâlnesc cu un prieten. Ies la un pahar de vin în timpul zilei, o înghețată etc. Cultura mâncării vrea de la noi să asociem cât mai multe acti­vități cu acțiunea de a mânca: la cinema mâncăm pentru că e cool să consumăm popcorn și băuturi răcoritoare. La serviciu - consu­măm cafea, prăjituri, gogoși, sandviciuri și alte asemenea. În parc - mâncăm hotdogi, vată de zahăr. Ieșim în oraș la „o prăjitură”, la o pizza, la o shaorma sau „la o bere”. Oriunde mergem, suntem învă­țați că trebuie să luăm ceva: să mâncăm, să bem sau să cumpă­răm ceva în acest scop.

Cultura alimentaţiei contemporane ne arată în mod repetat și cu subînţeles oameni fericiţi care consumă mâncare din abundenţă. Mai mult, sunt asociate diverse plăceri cu anumite ali­mente ori arome. „Vrei să te simţi liberă?”, consumă cutare produs; „Vrei să ai prieteni?”, bea berea cutare.

Goana impusă omului în ultimul secol a făcut ca familiile să uite de sănătosul obicei al luării mesei împreună, în rugăciunea mulţumirii. Cât de important este ca acei care se iubesc să stea împreună și să mănânce!

În Biblie există nenumărate scene în care, pentru a lua o decizie, pentru a discuta o idee, se stătea în jurul mesei/la masă. Și acum bătrânii se așază la masă, înainte de a-ţi comunica ceva important. Foarte puţini sunt cei care, cel puţin duminica, se adună în jurul mesei în familie și iau prânzul. Nu cred că aș putea explica beneficiile în cuvinte, însă Domnul Iisus Hristos este cu ei. „Că unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Cu alte cuvinte, „viaţa este mai mult decât hrana și trupul mai mult decât îmbrăcămintea” (Luca 12, 23).

Suntem maturi și înţelegem că soluţiile pentru toate problemele noastre nu sunt aproape niciodată de natură alimentară. Dimpotrivă, soluţiile sunt tocmai de natură nonalimentară: rugăciunea, meditaţia, conversaţiile, mișcarea, lectura, plimbările etc. (Cezar Elisei este autorul cărții „Calea mea. Dietă creștină și alimentație naturală”)