„Cea mai mare sărbătoare este o conştiinţă bună“

Dumnezeu porunci iudeilor să ţină numai trei sărbători. Nouă, să ţinem fără încetare, de vreme ce pentru noi fiecare zi este o zi de sărbătoare.

Ca să vă lămuresc că aşa este, vă voi arăta temeiul sărbătorilor noastre şi veţi vedea cum că este sărbătoare în toate zilele.

Cea dintâi dintre sărbătorile noastre este Bobotează. Care îi este temeiul? Că „Dumnezeu a fost văzut pe pământ şi s-a amestecat cu oamenii…“, cu alte cuvinte că Dumnezeu, singurul Fiu al lui Dumnezeu, a fost printre noi. Că El este necontenit cu noi. „Sunt cu voi - este scris - mereu, până la sfârşirea veacurilor.“ Aşadar, putem serba Bobotează în fiecare zi.

Şi sărbătoarea Paştilor ce înseamnă? Care îi este temeiul? Noi strigăm atunci moartea Mântuitorului, - aceasta alcătuieşte Paştile. Dar aceasta, iarăşi, nu s-a săvârşit pentru noi numai la o vreme anume arătată. Pavel, vrând să ne dezrobească din lanţul datelor şi să ne arate că-i cu putinţă să sărbătorim Paştile necontenit, a zis: „De fiecare dată când veţi mânca pâinea aceasta sau când veţi bea din paharul acesta, veţi striga moartea Mântuitorului“. De vreme ce noi putem arăta aceasta oricând, înseamnă că oricând putem sărbători Paştile.

Ca să înţelegem bine că ne este la îndemână să fim totdeauna în sărbătoare, că pentru aceasta nu-i deloc nevoie de o zi anumită şi că nu putem fi încătuşaţi de vreme, ascultaţi ce zice Pavel: „Astfel, să fim în sărbătoare…“ Când scria acestea, nu era o zi de sărbătoare, ci el arăta că nu data este îndreptarul sărbătorii, ci curăţia gândului.

O sărbătoare, la drept vorbind, nu-i nimic altceva decât bucurie; dar bucuria duhovnicească n-are alt izvor decât gândul că ai săvârşit fapte bune. Cel care are o conştiinţă bună şi este săvârşitor de fapte bune poate fi necontenit în sărbătoare.

Cincizecimea a trecut, dar sărbătoarea n-a trecut deloc, căci orice sfântă adunare este o sărbătoare. Cu ce se dovedeşte aceasta? Cu cuvintele Domnului, Care zice: „Oriunde se vor găsi doi sau trei adunaţi în numele Meu, voi fi şi Eu cu ei“. Şi, din clipa când Însuşi Hristos se află în mijlocul credincioşilor adunaţi, cum ar putea mai bine să arate o sărbătoare? Acolo unde se întâlnesc rugăciuni şi învăţăminte, binecuvântarea preoţilor şi ascultarea legilor dumnezeieşti, adunarea fraţilor şi legământul adevăratei dragoste, vorbirile oamenilor cu Dumnezeu şi ale lui Dumnezeu cu oamenii, cum nu va fi aceasta o sărbătoare, şi încă una aleasă? Ceea ce alcătuieşte o sărbătoare nu-i o numeroasă adunare, ci virtutea acelora care se adună. Nu sunt veşmintele arătoase, ci grija de suflet.

Cea mai mare sărbătoare este o conştiinţă bună… Cel care trăieşte săvârşind dreptatea şi bunele fapte se află în sărbătoare, fără să fie o sărbătoare anumită - pentru că el culege plăcerea cea curată pe care i-o dă conştiinţa.

Ci, acel care-şi petrece vremea în păcat şi în răutate, cel care are multe pe cugetul său, chiar de vine o sărbătoare, nu-i poate gusta bucuria. Ne este aşadar, cu putinţă, de voim, să fim în sărbătoare necontenit de vom a căpăta îndemânarea virtuţii prin care ne vom curăţi conştiinţa…

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese)