Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Codependenţa - a învăţa să supravieţuieşti
Dragă Alina,
Continui răspunsul la scrisoarea ta. Într-o familie în care o persoană consumă alcool în mod excesiv, toţi membrii acelei familii sunt afectaţi. Ei se numesc codependenţi, adică persoane dependente de băutul şi de comportamentul alcoolicului. Poate ţi se pare ciudat să auzi aşa ceva, dar acest lucru s-a întâmplat treptat, prin comportamente care, la prima vedere, sunt bine intenţionate şi nu par a fi ieşite din comun. Este un proces care a durat ani de zile, fără ca familia să conştientizeze acest lucru şi, de aceea, atât recuperarea alcoolicului, cât şi a familiei este un proces de durată. Codependenţa se defineşte ca o sumă de comportamente învăţate de membrii familiei pentru a supravieţui într-un mediu în care există multă durere emoţională şi stres. Familia oscilează între neîncredere şi îngrijorare, suspiciune şi negare, furie şi milă. Până la un punct, este absolut normal ca familia să se îngrijoreze şi să caute ieşirea dintr-o astfel de situaţie. Din păcate, acesta este un proces „reacţionar“, adică membrii familiei acţionează ca rezultat al consumului de alcool şi al problemelor cauzate de acesta. Într-o familie sănătoasă există anumite reguli pe care le respectă atât părinţii, cât şi copiii în viaţa lor de zi cu zi. În familia unui alcoolic, însă, nu există reguli, sau dacă totuşi aceste reguli există, ele sunt „dependente“ de alcoolic. Şi în viaţa ta, aşa cum ai spus, există momente în care reacţionezi exclusiv în funcţie de comportamentul tatălui tău: dacă el este bine dispus, la fel eşti şi tu, şi iarăşi, dacă el este în stare de ebrietate, tu încerci să faci orice pentru a întreţine o atmosferă de calm în jur. Fără să conştientizeze acest lucru, codependenţii întreţin, prin comportamentul lor, băutul alcoolicului. Un alcoolic este un bun manipulator, şi prin urmare, în momentul în care vede că ceilalţi se învinovăţesc şi se simt „de nimic“ , va şti cum să profite de acest lucru şi să menţină dezechilibrul din jurul lui. În acest moment, familia, în întregul ei, se îmbolnăveşte. Tu nu mai ai grijă de nevoile şi sentimentele tale şi trăieşti într-o continuă dependenţă faţă de comportamentul tatălui tău. Toate bucuriile şi neajunsurile din viaţa ta sunt doar simple reacţii la acţiunile tatălui tău. Cu cât trăieşti mai mult în aceste condiţii, cu atât mai tulburate vor fi gândirea şi caracterul tău. Din cele relatate de tine, am constatat că deseori eşti un substitut pentru părinţi, în sensul că îndeplineşti în familie rolurile pe care nu le mai pot îndeplini părinţii tăi. De obicei, primul copil născut într-o astfel de familie are câteva caracteristici bine definite: atitudine de lider, seriozitate, încercări de a-i controla pe cei din jur, nevoie de aprobare din partea celorlalţi, un stil de viaţă independent, supra-estimare, dependenţă de muncă, dorinţa de a fi în centrul atenţiei, tendinţe de dominare a celor din jur, acceptarea cu greu a unui eşec, spirit de competiţie, dorinţa de a avea dreptate mereu. Îşi păstrează calmul şi ştie să-şi mascheze foarte bine sentimentele, chiar şi atunci când se simte rănit. Calităţile tale te-au transformat într-o persoană responsabilă şi demnă de încredere; trebuie să ştii însă că orice calitate dusă la extrem devine defect şi astfel, intenţia ta bună de a-ţi ajuta familia te-a adus în ipostaza unui salvator care îşi pune toată energia pozitivă în slujba celuilalt, dar se neglijează pe sine şi ajunge în scurt timp la epuizare. Tu însăţi ai recunoscut că sunt momente în care nu ştii ce tactică să mai aplici sau momente în care crezi că ai epuizat toate resursele de care dispui. Şi dacă toate aceste comportamente ale tale au fost învăţate în timp, tot în timp trebuie să înveţi să te relaxezi, să fii spontană, să accepţi şi părerile celorlalţi, să ştii să ceri ajutor şi să oferi ajutor celor care îţi cer. Sunt foarte multe lucruri pe care ar trebui să le ştii, dar spaţiul nu-mi permite să-ţi ofer acum toate informaţiile de care ai nevoie. Poate cel mai bine ar fi să treci pe la sediul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, din str. Costachi Negri nr. 48, Iaşi, sau sună la tel. 0232-220548, int. 107. Cei interesaţi ne pot scrie pe adresa centrului: centrulsfnicolae@yahoo.com. Îţi doresc pace sufletească! * Răspunsurile la scrisori sunt elaborate în colaborare cu întreaga echipă a Centrului de consiliere şi reabilitare a persoanelor dependente de alcool şi alte droguri din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“