Comemorare Grigore C. Bostan

Vineri 16 noiembrie 2007, a avut loc la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi“ din Iaşi, în colaborare cu alte prestigioase instituţii de cultură (Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi - Facultatea de Litere, Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ din Iaşi, Universitatea „Iuri Fedkovici“ din Cernăuţi - Facultatea de Litere), Simpozionul „Grigore C. Bostan. Omul şi Opera“. Puternica personalitate a bucovineanului Grigore C. Bostan (1940-2004), poet, prozator, folclorist, istoric al culturii, publicist, membru de onoare al Academiei Române, a fost evocată de profesorii Alexandru Popovici şi Gheorghe Jernovei, de la Cernăuţi, Dumitru Apetrei, de la Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Chişinău, profesorii ieşeni Dan Mănucă, Iulian Popescu şi Mircea Fotea, după un sensibil moment poetic, adevărat recital-punere în scenă al maestrului Sergiu Tudose. Catinca Agache, directoar-adjunct al bibliotecii şi autoare a unui impresionant volum „Literatura română contemporană din ţările vecine, 1945-2000“, a lansat şi semnificativa antologie de autor „A treia chemare. Poeme“ (Ed. Vasiliana â98, Iaşi, 2007), a cărei structură fusese prefigurată chiar de cel comemorat. În prefaţa acesteia („Grigore Bostan şi neliniştile unei conştiinţe moderne“), Catinca Agache constată: „Creaţia sa, reflexiv-filosofică, este o continuă pendulare între dimensiunea cosmică şi cea pământeană, existenţială, între ficţional şi real, între viziune şi transfigurare a unei stări de spirit, decantare a destinului tragic al Ţării de Sus, exprimare paradoxistică a perenităţii acesteia“.

Despre acelaşi volum se exprimă şi poetul Arcadie Suceveanu, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în postfaţa „O carte din panopticul literaturii române“: „Volumul întruneşte mai multe perioade de creaţie, într-un amestec de formule şi paradigme, fără respectarea strictă a ordinii cronologice, înglobând energiile creatoare ale unui spirit modern, romantic şi vizionar totodată, ce stăpâneşte o gamă largă de registre - de la versul simplu, de un lirism ingenuu, la viziunea modernă şi postmodernă, de la efuziunea emoţională, elegiac-sentimentală, la ironie şi sarcasm, de la notaţiile peisagistice la jurnalul de bord din periplurile transgalactice. E o poezie a efluviilor sentimentale, conjugate cu raţionalitatea ideilor, a mesajului direct, impregnat de realitatea trăită, alternând cu fantezia zborurilor prin univers, cu cântecul cosmic şi stările astrale“.

Din creaţia poetului şi profesorului de la Cernăuţi, mentor de generaţii spirituale, alegem două poeme:

Înălţare

„Mai trecem peste valuri de lumine/ şi trecem peste-o negură de şoapte./ Călugării din munţii Bucovinei/ s-au dezbrăcat de ceaţă peste noapte.

În seara cea de taină şi-nălţare/ pe umbre ascuţite şi pe stei/ călugării din piatra de hotare/ se vor preface iar în porumbei.

Vor fumega cuvintele ca spinii / şi prin chilii se va ascunde norul./ Călugării din munţii Bucovinei/ se vor încinge numai cu izvorul.“

Sărbătoarea teiului în Bucovina, 1989

La Bucovina dau în floare teii/ de parcă amintirile-şi desfac/ pe ramuri adormite şi scânteie

lumini de pomenire peste veac.

Răsare-un cer din cartea Dumisale;/ Pe flori de lună plină se aştern/ lacrimi de dor...

Şi murmură-n petale/ seminţe ale graiului matern.

Iar seceta se zbate în zadar/ în pieptu-i de cenuşă să le soarbă./ La drum de piatră teii mai răsar /din paşii lui lăsaţi cândva sub iarbă...

... Se scutur flori de tei în Bucovina/ pe frunze aspre lunecând încet,/ dar se înalţă vecinic din tulpină/ statuile Eternului Poet...