Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Crucea - mijloc de desăvârşire şi eternizare a creaţiei în Dumnezeu

Crucea - mijloc de desăvârşire şi eternizare a creaţiei în Dumnezeu

Data: 31 Oct, 2010

Fără îndoială, nu orice cruce, adică nu orice suferinţă şi orice moarte ne fac transparent, pe Dăruitorul lumii şi ne pun în legătură cu El ca persoană infinită în viaţa şi iubirea Sa, fapt care dă şi lumii o mare importanţă. Numai suferinţa şi moartea care ne fac transparent şi comunicabil prin creaţie, pe Dumnezeu, capătă şi ele un sens pozitiv pentru creaţie şi pentru noi înşine. Şi de aceea aceasta este suferinta şi moartea pe care noi le numim propriu-zis cruce. Iar crucea în acest sens este crucea lui Hristos şi crucea noastră purtată din puterea crucii lui Hristos, această cruce, departe de a însemna un nou sens în existenţa lumii, dă dimpotrivă un sens acestei lumi, pentru că ea dă un sens pozitiv şi suferinţei şi chiar morţii legate de lume.

Chiar moartea devine prin această cruce izvor de existenţă a persoanelor umane şi a lumii pe o treaptă nouă, superioară, plină de viaţa lui Dumnezeu. Această cruce completează sensul fragmentar manifestat în lume, prin faptul că ea deschide drumul spre realitatea lui Dumnezeu, ca lumină şi viaţă infinită, din care se răspândeşte sensul plenar şi asupra lumii şi asupra vieţii persoanelor umane în ea.

Această cruce cuprinde deci în ea un paradox: pe de o parte pune în evidenţă insuficienţa creaţiei în ea însăşi, pe de alta, tocmai prin aceasta ea arată creaţia ca dependentă şi în legătură cu realitatea plenară a lui Dumnezeu, care dă astfel creaţiei un sens deplin şi o viaţă superioară şi până la urmă o îndumnezeire şi o existenţă netrecătoare. (părintele Dumitru Stăniloae, Crucea peste darul lumii)