Curajul care va învinge toate fricile

Ce frică mi-a fost când am ieșit pentru prima oară din curtea casei părintești! Ținut de mână de tata. Sau dus în brațe de mama. Nu-mi mai aduc bine aminte.

Adică lumea era mai mare decât curtea casei noastre? Cine erau oamenii care treceau pe lângă noi? Și de ce se uitau atât de mirați la mine?

La fel de frică mi-a fost și când am ieșit pentru prima oară din sat, dând peste o lume mai mare decât cea lăsată în urmă! Dacă mă prindea noaptea pe drum și nu mai știam să mă întorc? Nici prin gând nu-mi trecea atunci că, mai târziu, noaptea avea să mă aducă de fiecare dată înapoi, ori de câte ori se întâmpla să mă rătăcesc. Era de ajuns să văd Carul Mare pe cer, ca să găsesc drumul de întoarcere. Casa în care mă născusem se afla, cum se află și acum, chiar sub roțile lui.

Doar ce mă gândesc la ziua când am ieșit pentru prima oară din județ și mă apucă frica. Ce-i drept, călătoria pe care am făcut-o atunci a rămas până azi cea mai lungă călătorie a vieții mele. Am mers o zi și o noapte cu trenul, ca să ajung aproape de munte, adică la o distanță de vreo două sute de kilometri de câmpia natală. Mă trimiseseră ai mei în tabără. Singur printre sute de copii străini mi s-a părut, cel puțin la început, de mii și mii de ori mai greu decât singur la părinți.

Peste doisprezece ani, când eram student, am ieșit pentru prima oară din țară. Mi-a fost frică și atunci, deși nu era o călătorie la fel de lungă ca prima. Au fost numai 20.000 de kilometri, dus și întors. Mai mult decât zborul cu avionul m-a speriat lumea în care am ajuns. Dacă mă pierdeam de cei cu care eram? N-a fost tocmai ușor să mă descurc cu o singură pereche de ochi. Mi-ar fi trebuit două. Cu una să mă bucur de ce văd. Cu cealaltă să mă țin tot timpul de cârd.

Fiecare dintre marile lumi descoperite prin plecarea din lumea mică de acasă, ce continuă să fie, în gândurile inimii mele, cea mai mare dintre toate, a fost însoțită de o frică pe măsură.

Va urma, știu cât se poate de bine asta, o ultimă ieșire. Din lumea de aici spre o lume cu mult mai mare decât aceasta. Pentru prima oară plin de curaj. Un curaj care va învinge toate fricile.