Cuvânt dim amvon: Cine este Ioan Botezătorul

▲ Dacă ar fi spus un prooroc acest adevăr, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui să-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor şi Dumnezeul proorocilor că Ioan este cel mai mare om născut din femeie, cine poate să se îndoiască de acest adevăr? ▲

Aţi auzit ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea neamurilor, ca, văzând oamenii faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri“. Cine a fost o lumină mai mare ca Ioan Botezătorul?

Şi ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi şi la tot poporul: „Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-aţi ieşit să vedeţi? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe şi în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Au doară prooroc?“ Şi apoi le explică: „Dacă aţi ieşit pentru aceasta, să ştiţi că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!“ Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, dintre toţi cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.

Dacă ar fi spus un prooroc acest adevăr, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui să-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor şi Dumnezeul proorocilor că Ioan este cel mai mare om născut din femeie, cine poate să se îndoiască de acest adevăr?

Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai înainte l-a vestit Isaia, zicând: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Si iarăşi: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.

Dar de ce l-a numit înger? Pentru că viaţa lui s-a asemănat foarte mult îngerilor celor fără de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mâncări alese; nu era la Ioan viaţă împătimită către trup, ci cu totul dezlegat de trup trăia pe pământ, ca un înger. Se hrănea cu acride şi miere sălbatică.

Ioan mânca muguri de copaci şi miere sălbatică care o fac viespile şi albinele sălbatice prin nişte stânci şi este foarte amară. Deci, aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, şi era îmbrăcat cu o piele de cămilă şi încins cu curea. Şi a ieşit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vremea propovăduirii, şi a început să strige: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!

Iată, ce este mai mare în lume! Nu dregătoria. Nu bogăţia. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bună; virtutea este mai slăvită şi în cer şi pe pământ, şi de Dumnezeu şi de oameni.

Auzind oamenii din Iudeea şi din Samaria şi din tot Ierusalimul, că a ieşit un prooroc pe prundurile Iordanului şi predică apropierea Împărăţiei Cerului, mergeau la el şi erau botezaţi de Ioan în Iordan. Pielea cea de cămilă a lui Ioan cu care era îmbrăcat, cureaua cea de pe mijlocul său, viaţa lui îngerească şi sfântă, lepădarea lui de toate ale veacului de acum au atras toată Palestina la el.

Veneau la Ioan cei ce dormeau pe pături împodobite cu nestemate, cu fildeş de elefant; cei învăţaţi să doarmă pe saltele şi pe cearşafuri, până şi cei cu coroana pe cap, că şi Irod a venit, atunci când Ioan l-a mustrat în faţa poporului, zicând: Nu se cade, o, Iroade, să trăieşti cu cumnată-ta, cu femeia fratelui tău.

Veneau pe prundurile Iordanului şi dormeau pe nisip noaptea, ca să asculte de dimineaţă până seara pe acest om mai presus de om, pe acest înger în trup, care s-a lepădat cu totul de ale veacului de acum şi venise ca un înger al Domnului să vestească venirea lui Hristos pe pământ.

Ioan a fost cel mai mare om născut din femeie, înger cu trup şi Înaintemergător. El s-a învrednicit să se atingă cu mâna sa cea dreaptă de creştetul Stăpânului Hristos. Am văzut mâna lui în Sfântul Munte al Atonului, la Mănăstirea Dionisiu, într-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab al nostru în schimbul moaştelor Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului. Este galbenă ca ceara.

La Bobotează, când se face aghiazmă, părinţii de la Athos nu mai bagă Sfânta Cruce, ci iau mâna Sfântului Ioan şi o bagă în vase cu apă de izvor, zicând: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne?“. Şi dacă are să fie pace în Grecia şi belşug, când o scoate din apă, mâna se deschide singură şi iar se închide de trei ori, semn că Dumnezeu este cu această mână care s-a atins de creştetul Său în Iordan.

Dacă trebuie să cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus şi decât Ioan Botezătorul, că L-a născut pe Hristos cu trup, apoi al doilea după dânsa trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul. Deci să nu fie casă de creştini unde să nu fie icoana Sfântului Ioan Botezătorul şi unde să nu vă rugaţi acestui mare prooroc şi înger în trup şi înaintestătător al tuturor cetelor drepţilor, cum îl numeşte Biserica. (Arhim. Ilie Cleopa, „Cuvânt la Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul“)