Doi vrednici arhimandriţi în slujba Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă

După alegerea de către Sfântul Sinod a arhimandritului Lucian Florea în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală şi Occidentală, Patriarhul Justinian a numit, la 1 martie 1975, ca Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan şi reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte pe arhimandritul Vasile Costin, vicarul administrativ al Episcopiei Oradiei, recomandându-l Patriarhului Benedict al Ierusalimului prin scrisoarea cu nr. 2400, din 3 martie 19751.

Arhimandritul Vasile Costin s-a născut la 7 iulie 1938, în comuna Satu-Nou de Sus, în apropiere de Baia Mare, jud. Maramureş. După absolvirea Seminarului Teologic din Cluj (1954-1959), a urmat Institutul Teologic din Sibiu (1959-1963), obţinând licenţa în 1963. Între anii 1967-1972  a făcut studii de doctorat în Teologie la Atena, pe care le-a echivalat, în 1974, la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucureşti.

A funcţionat ca documentarist la Sectorul relaţii externe din cadrul Patriarhiei Române (1969), apoi la Episcopia Oradiei, ca secretar eparhial (1972-1973) şi vicar administrativ (1973-1975). Hirotonit diacon şi preot celib, a intrat în monahism în 1974, la Mănăstirea Izbuc, acordându-i-se şi rangul de arhimandrit2.

Arhimandritul Vasile Costin a luat în primire patrimoniul Aşezământului Românesc din Ierusalim (biserica, căminul, grădina, inclusiv bunurile mobile) de la Episcopul-vicar Lucian Făgărăşanul, cu Procesul-verbal nr. 14, din 14 iunie 1976, gestiunea bănească a aşezământului fiind predată monahiei Eufrasia Sârbu, administrator-contabil.

Ca Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan, arhimandritul Vasile Costin s-a dovedit preocupat, bun organizator şi îndrumător al pelerinilor veniţi în Ţara Sfântă. Astfel, în cursul anului 1977, biserica română din Ierusalim a fost vizitată de 3.285 de persoane, dintre care 2.100 cetăţeni din Israel, 450 din România şi 487 din Grecia, Germania Federală, SUA, Suedia, Belgia, Finlanda, Africa de Sud, Australia, care au venit individual sau în grupuri de câte 20 de persoane3.

În vara anului 1978, prin stăruinţa arhimandritului Vasile Costin, instalaţia de încălzire centrală a căminului şi bisericii din Ierusalim a fost refăcută şi completată de către o echipă de instalatori trimişi de la Bucureşti şi cu materiale procurate din ţară şi expediate cu vaporul la Ierusalim. De asemenea, s-a făcut supraetajarea clădirii anexe din curtea aşezământului şi a scării aferente. Totodată, inventarul căminului s-a îmbogăţit cu unele obiecte de uz casnic trimise din ţară4.

În timpul conducerii sale, periodicul Învierea, editat de reprezentanţă, s-a tipărit în 400 de exemplare, distribuite gratuit cititorilor români din Israel şi străinătate5.

În decembrie 1979, Sfântul Sinod a ales pe arhimandritul Vasile Costin în funcţia de Episcop-vicar patriarhal, cu titulatura Târgovişteanul, fiind hirotonit arhiereu la 20 decembrie, acelaşi an6. Între 1982-1987 a îndeplinit şi funcţia de rector al Institutului Teologic din Bucureşti.

Ţinând seama de activitatea sa pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească, precum şi de pregătirea teologică, Sfântul Sinod l-a ales, la 3 septembrie 1991, în funcţia de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Târgoviştei, reînfiinţată în 19907.

A trecut la cele veşnice în ziua de 29 octombrie 1999, după o lungă şi grea suferinţă şi a fost înmormântat în pridvorul Catedralei Arhiepiscopale din Târgovişte8.

Arhimandritul Vasile Cornilă (1980-1982)

Începând cu data de 1 martie 1980, arhimandritul Vasile Cornilă, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost numit Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim şi Iordan. Şi-a început mandatul în data de 1 aprilie 1980, când s-a întocmit şi semnat Procesul-verbal de predare-primire a gestiunii financiare a căminului şi bisericii din Ierusalim.

Cleric evlavios, înzestrat cu o temeinică pregătire teologică, precum şi cu experienţă pastorală şi administrativă, arhimandritul Vasile Cornilă a fost un om al rugăciunii şi păcii. S-a născut în localitatea Sâmbăta de Sus, jud. Braşov, la 22 februarie 1945. A urmat seminarul la Cluj şi Institutul Teologic la Sibiu, obţinând licenţa în 1971. Hirotonit preot şi diacon celib, a funcţionat timp de cinci ani ca duhovnic al studenţilor Institutului Teologic din Sibiu. Tuns în monahism la 15 august 1973, la Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, a fost hirotesit protosinghel, la 25 martie 1976, iar la 10 decembrie, acelaşi an, i s-a acordat rangul de arhimandrit. După un an de studii peste hotare, la Institutul Ecumenic de la Bossey-Geneva, i s-a încredinţat funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului.

Între acţiunile iniţiate de arhimandritul Vasile Cornilă ca Superior al Aşezămintelor Româneşti din Ţara Sfântă s-a numărat şi vizita făcută la Schitul românesc de la Iordan, pentru a vedea situaţia celor aflate acolo în părăsire, după declararea acestui loc drept zonă închisă. În raportul său, îl informa pe Patriarhul Iustin că, de la distanţa la care i s-a permis a se apropia, a văzut cupola centrală şi acoperişul bisericii dărâmate şi casa de beton distrusă, dar că în momentul de faţă, la biserica şi clădirile de la Iordan nu se pot face reparaţii, întrucât este zonă închisă şi de frontieră.

Într-un alt raport, cu nr. 204, din 8 august 1980, arhimandritul Vasile Cornilă a comunicat că „în ziua de 8 august 1980, împreună cu trei vieţuitori de la biserica română din Ierusalim şi un grup de pelerini români, am făcut o excursie la Mănăstirea «Sfântul Gheorghe Hozevitul», din pustiul dintre Ierusalim şi Ierihon, unde mai trăieşte un monah originar din România, Ioanichie Pârâială, care mi-a spus că, doar cu câteva zile mai înainte, au fost aduse la mănăstire osemintele ieroschimonahului Ioan Iacob, fost vieţuitor la Mănăstirea Neamţ şi apoi slujitor la Schitul românesc de la Iordan, timp de 6 ani, de unde, îmbolnăvindu-se, s-a retras într-o peşteră din această pustie“. A mai subliniat că „părintele Ioan Iacob a trecut la cele veşnice cu 20 de ani înainte, în august 1960.  Când s-a deschis locul din peştera unde a fost înmormântat, s-au aflat osemintele sale întregi, faţa întreagă, mâinile uscate şi întregi, corpul întreg şi foarte uşor. A fost aşezat într-un sicriu nou şi adus la mănăstire“ 9.

Prin strădania arhimandritului Vasile Cornilă, în anul 1980, publicaţia Învierea a apărut trimestrial, în 1.000 de exemplare, iar la cămin au fost cazaţi 445 de pelerini români şi 54 de turişti străini, numărul vizitatorilor bisericii depăşind 4.500 de persoane10.

Ca însoţitor al Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului, delegatul Patriarhului Iustin Moisescu, arhimandritul Vasile Cornilă a participat la funeraliile Patriarhului Benedict al Ierusalimului, slujba înmormântării acestuia având loc duminică, 14 decembrie 1980, în Paraclisul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din incinta Reşedinţei Patriarhiei Ierusalimului şi la înhumarea în Biserica Viri Galileii de pe Muntele Măslinilor, din preajma reşedinţei de vară a Patriarhului Ierusalimului11.

Arhimandritul Vasile Cornilă a rămas numai doi ani la Ierusalim, căci, îmbolnăvindu-se grav, s-a întors în ţară pentru a-şi îngriji sănătatea. Într-o scrisoare adresată Patriarhului Iustin, în 6 februarie 1982, arhimandritul Vasile Cornilă a comunicat că se află internat în spitalul francez din Ierusalim. A mai spus că, „în seara zilei de 25 ianuarie 1982, mergând repede pe jos şi parcurgând în 6 minute circa 2 km ca să ajung la timp la un program ecumenic, am făcut acolo o paralizie pe partea stângă (în urma unui accident vascular cerebral). Am fost dus imediat cu o ambulanţă la un spital din localitate“. În ziua de 12 martie 1982, a fost transportat în ţară cu avionul, însoţit de dr. Cârstea Lucica, medic anestezist, delegat de Ministerul Sănătăţii, şi apoi internat în Spitalul nr. 9 din Bucureşti pentru tratament12. După externare s-a înapoiat la Sibiu. A trecut la Domnul timpuriu, fiind îngropat la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus.

Note:

1 Arhiva Administraţiei Patriarhale, Dosar 66/1975, f. 7, 9, 28-29, 33-34.

2 Pr. prof. Mircea Păcuriariu, Dicţionarul teologilor români, pp. 133-134.

3 Arhiva Administraţiei Patriarhale, Dosar 56/1976, ff. 37-42.

4 Ibidem, Dosar 23/1978, ff. 15-21.

5 Ibidem, Dosar 56/1976, ff. 32.

6 Pr. Dumitru Soare, „Alegerea, hirotonia şi instalarea noului episcop-vicar patriarhal dr. Vasile Costin-Târgovişteanul“, în Biserica Ortodoxă Română, an XCVIII (1980), nr. 1-2, ianuarie-februarie, p. 25-31.

7 Gh. Vasilescu, „Alegerea şi instalarea IPS dr. Vasile Costin ca arhiepiscop al Târgoviştei“, în Biserica Ortodoxã Română, an CIX (1991), nr. 7-9, iulie-septembrie, pp. 20-42.

8 Pr. Alex. Moţoc, „Trecerea la cele veşnice a IPS Arhiepiscop Vasile Costin al Târgoviştei“, în Biserica Ortodoxă Română, an CXVII (1999), nr. 7-12, iulie-decembrie, pp. 311-318.

9 Arhiva Administraţiei Patriarhale, Dosar 48/1980, f. 80.

10 Vezi raportul de activitate pe anul 1980, înaintat cu adresa nr. 327 din 10 decembrie 1980, în Arhiva Administraţiei Patriarhale, Dosar 48/1980, ff. 29-33.

11 Ibidem, f. 3-5.

12 Ibidem, f. 24.