Edificiul

Pentru Iaşi, edificiul semnificativ este Palatul Culturii. La imaginea acestuia se recurge ori de câte ori pe un afiş, pe invitaţii lansate de foruri publice şi, mai ales, de societăţi culturale, se urmăreşte invocarea unui simbol al oraşului nostru. Clădirea, masivă şi impunătoare, dată fiind şi amenajarea urbanistică din faţă, transmite solemnitate, sugerează vechime şi temeinicie, invită la reculegere şi la dialog, peste timp, cu istoria Moldovei. Se adaugă o componentă aparte de istorie a culturii: pe data de 5 iunie se vor împlini şi se vor sărbători 125 de ani de la dezvelirea statuii ecvestre a lui Ştefan cel Mare, moment ce evocă compunerea celebrei „Doine“ a lui Eminescu.

Aşadar, tot atâtea motive de justificată mândrie pentru ieşeni când trec prin dreptul Palatului sau îl vizitează, ori când văd în preajmă-i grupuri de turişti, în special elevi, fotografiindu-se în faţa statuii şi cărora li se dau explicaţii în legătură cu obiectul preţuirii lor.

Să ne punem în situaţia unui vizitator din ţară participând la festivitatea anunţată sau la cele care vor avea loc în octombrie, la împlinirea a 600 de ani de la atestarea documentară a „Târgului Iaşilor“. Apropiindu-se de Palat, acestuia îi va atrage atenţia placa (deşi relativ modestă) fixată pe o latură a intrării, pe care, citind-o, s-ar putea mira de sărăcia şi stângăcia resurselor lingvistice ale persoanelor cu răspunderi în domeniul culturii ieşene. Nici mai mult nici mai puţin, pe unul din cele patru rânduri scurte, ne întâmpină un penibil pleonasm.

Iată textul:

Palatul Culturii

Edificiu construit

între anii 1906 – 1925

arh. I.D. Berindei

Cei care avizează astfel de texte trebuie să cântărească şi să întoarcă pe dos şi pe faţă fiecare cuvânt şi, dacă eventual nu se simt ajutoraţi, să apeleze la specialişti. Dar numai şi consultând un dicţionar de profil al limbii române ar fi putut afla că nu este recomandabil ca termenului edificiu să i se alăture o formă a verbului (a) construi, deoarece acesta are ca sinonim chiar verbul (a) edifica, pe lângă (a) clădi, (a) dura, (a) înălţa, (a) zidi şi altele, să tot ai de unde alege şi combina într-un enunţ, după cum termenului edificiu îi corespund sinonimele construcţie, clădire, zidire şi altele. De aceea, în funcţie de resursele combinative şi de spirit, rândul al doilea din textul mai sus citat poate fi transpus în formulele „edificiu edificat“, „construcţie construită“, „clădire clădită“ ş.a.m.d.

Ştim că un prestigios istoric al Iaşilor, profesorul universitar Ioan Caproşu, le-a atras atenţia celor răspunzători asupra acestei pete lingvistice de pe fruntea Palatului, dar demersul a rămas fără efect (am citit acest text şi pe data de 30 mai a.c.). Colegul şi prietenul nostru se întreba chiar, ironic, dacă schimbarea plăcii ar fi o cheltuială pe care bugetul oraşului nostru nu şi-o poate permite…

În caz că, măcar în vederea sărbătoririi din octombrie, se ajunge la gândul cel bun (chiar apelându-se la subscripţie publică!), venim cu următoarea sugestie: după „Palatul Culturii“, să se continue prin „Monument arhitectonic înălţat între anii…“. Apoi, dacă aşa ceva se va întâmpla, arta şi profesia arhitectului I.D. Berindei ar binemerita mai mult decât abrevierea arh. (cu minusculă!).

Cât despre edificiu, neologismul ne-a adus aminte o povestire a maestrului Al. Husar: acesta, elev la „primară“, ar fi debutat în beletristică cu distihul „şcoala este edifici / Unde vin copiii mici“. Şi iată că acum dă bătaie de cap oamenilor mai mult sau mai puţin… mari!