Elena cea tenace

Perseverenţa este răbdare concentrată, spunea eseistul scoţian Thomas Carlyle, trăitor în secolul al XIX-lea. Tenacitatea are ceva eroic în ea, pentru că reprezintă credinţa îndârjită că vei dobândi victoria asupra unor circumstanţe deloc favorabile. Aşa gândea şi Louis Pasteur, inventatorul vaccinului antirabic, când afirma: „Puterea mea se află exclusiv în tenacitatea mea”.

Istorioara de astăzi ne aduce spre luare aminte o întâmplare din zilele noastre, cu angajaţi într-o firmă de vânzări. După finalizarea cu succes a unui program de training într-o companie, la o anume perioadă de timp au fost făcute evaluările agenţilor de vânzări şi, normal, au fost verificate rezultatele fiecăruia. Directorul de vânzări, un irlandez simpatic şi spiritual, a dorit ca rezultatele să fie anunţate într-un cadru festiv şi cei care aveau cele mai bune rezultate să fie premiaţi. Oamenii s-au organizat, au închiriat un club în Centrul Vechi, au chemat agenţii de vânzări, şi în cadrul mesei festive au ajuns la partea cu premierea, parte care era tentantă (excursii în România, Bulgaria, Franţa, depinde pe ce loc erai).

Directorul a luat lista cu premianţii şi a început să strige:

- Pe locul 3 cu atâtea vânzări, George B.!!! El va pleca cu încă cineva, pe cine doreşte el să invite, într-un weekend la Predeal la hotelul de 4 stele...!!! Vă rog aplauze!!

George era vedeta agenţilor de vânzări: carismatic, frumos şi talentat. Irlandezul a continuat:

- Pe locul 2 cu vânzări şi atâţia clienţi, Mihai T.!!! El va pleca cu cine vrea 3 zile în Bulgaria în resortul de 5 stele de la Stara Zagora!!! Vă rog aplauze!!!

Lumea s-a bucurat, da' nu aşa tare, au aplaudat, dar au început să şuşotească. Mihai nu era aşa frumos şi talentat, era un pic cam şters, slăbuţ, un pic peltic şi nici aşa haios ca George sau Cristi. De fapt, lumea credea că pe locul 2 o să fie Cristi, prietenul lui George. Dar asta este, poate Cristi este pe locul 1, ziceau unii. Irlandezul a continuat:

- Şi pe locul 1, cu atâtea vânzări şi atâţia bani aduşi companiei, Elena D.!!!! Ea va pleca cu cine vrea 4 zile în Franţa, la Paris, cu avionul, la resortul... de 5 stele plus...!!! Vă rog aplauze!!! Elena, te rugăm să vii pe scenă şi să ne spui câteva cuvinte!!!

Lumea a aplaudat, dar nu mai striga nimeni de bucurie. Şoc, nu a fost Cristi!

Pe scenă a apărut o fată un pic durdulie, roşie toată la faţă, cu părul un pic în ochi şi sfioasă. Dacă te uitai la ea bine, nu prea ziceai că este om de vânzări. Puteai spune că este „o fată obişnuită de birou”. Irlandezul merge mai departe:

- Acum, Elena, te rugăm să ne spui care este talentul tău, secretul cu ajutorul căruia ai avut rezultate aşa bune?

Elena cu ochii în jos, emoţionată, spuse:

- Păi, eu cred că nu am făcut ceva special, am dat 60 de telefoane pe zi.

Lumea a fluierat, a aplaudat, chiar a râs, dar irlandezul a insistat:

- Ei, hai, Elena, spune-ne, care este secretul?

- Păi, cum spuneam, am dat 60 de telefoane pe zi, în fiecare zi cât am fost la birou.

- Nu ai o tehnică specială, ceva, un talent special ca şi George?

- Păi, cum spuneam, eu am dat 60 de telefoane pe zi, în fiecare zi, indiferent de dispoziţie sau de ce se întâmpla în ziua respectivă!

Da, Elena nu era persoana de la care s-ar fi aşteptat cineva să fie cel mai bun agent de vânzări şi nu era, nici pe departe, cea mai talentată, carismatică sau norocoasă fiinţă dintre toţi acei agenţi de vânzări. Dar era perseverentă, şi nu un pic, ci un pic mai mult decât media. (Augustin Păunoiu)