Familia - actualitate și normalitate

Pe drept cuvânt, familia întemeiată pe căsătorie, adică pe însoțirea dintre un bărbat și o femeie, este considerată a fi cea mai veche instituție de drept divin, ea luând ființă odată cu crearea primilor oameni, Adam și Eva. Citim în primele capitole ale Facerii că după ce Dumnezeu l-a făcut pe om, a văzut că „nu este bine ca omul să fie singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18). Apoi, bine­cuvântându-i, le-a spus: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și îl stăpâniți” (Facere 1, 28). Totodată, Dumnezeu a rânduit ca înmulțirea neamului omenesc să se facă prin întemeierea de familii: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un trup” (Facere 2, 24). Mântuitorul restaurează caracterul religios al căsătoriei prin harul Duhului Sfânt, purifică, înnobilează iubirea conjugală. El îşi ­inaugurează activitatea cinstind căsătoria cu prezenţa Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan 2, 2-11), săvârşind acolo cea dintâi minune. Mai mult, Mântuitorul Hristos afirmă unitatea și indisolubilitatea familiei atunci când spune: „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei, 19, 6). Dar scopul suprem - și împlinirea unei familii - este nașterea de prunci. În acest sens se pronunță și Sfântul Vasile cel Mare atunci când spune: „Căsătoria este onorabilă dacă este încheiată în mod legitim și cu scopul de a avea copii, iar nu numai pentru simpla plăcere” (PG, XXX, col. 745, 746).

Biserica Ortodoxă a acordat şi acordă o importanţă majoră căsătoriei şi familiei creştine, deoarece de acestea depind nu doar bunăstarea a două persoane care viețuiesc împreună, ci şi cea a comunităţii umane în general. Familia se întemeiază nu numai pe necesitatea interioară de a trăi în comunitate, ci şi pe comuniunea care există între Dumnezeu şi omenirea pe care o iubeşte. De aceea, Biserica dă prioritate familiei faţă de toate formele de comunitate umană.

Din păcate, astăzi, familia și societatea în întregimea ei sunt afectate de secularizare. Statisticile arată că în Europa scade îngrijorător numărul căsătoriilor și crește cel al divorțurilor. Cauzele sunt multiple: degradarea rela­țiilor interumane, absența principiilor morale, mutații de ordin cultural, mentalitate individualistă exacerbată, mercantilă, narcisistă și nihilistă în paralel cu scăderea credinței și cu diminuarea prezenței Bisericii în „viața cetății”. După cum afirmă și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul susținut la deschiderea întrunirii Comitetului Re­prezentanților Bisericilor Ortodoxe de pe lângă Uniunea Europeană, „atât în România, cât şi în întreaga Europă, familia creştină se confruntă cu criza economică (sărăcie, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine, emigraţia ş.a.), cu criza morală (libertinajul, avortul, divorţul, abandonarea copiilor, violenţa domestică, delincvenţa juvenilă, traficul de fiinţe umane ş.a.) şi cu criza spirituală (sectarismul, fanatismul, prozelitismul religios ş.a.). De asemenea, familia se găsește într-o situație fragilă și dificilă deoarece modelul însuși al familiei tradiționale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Trăim într-un context dominat de o mentalitate individualistă şi secularizantă, care nu caută sfinţirea vieţii prin rugăciune, naşterea de copii şi creşterea lor în credinţa creştină”.

Într-o societate tot mai lipsită de credință și de Dumnezeu, Biserica a rămas un reper al normalității, care are datoria de a lupta prin colaborarea cu statul în domeniul legislației privind familia, educația și asistența socială a copiilor și a familiilor dezorganizate. Depășirea crizei ce lovește familia se va face numai prin responsabilizarea întregii societăți, a cărei sănătate depinde de sănătatea morală a oamenilor ce o compun. De aceea, referendumul pe articolul 48 din Constituție, de sprijinire a familiei formate din bărbat și femeie, este un examen la care cu toții suntem chemați să alegem normalitatea și moralitatea.