Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Granturi

Granturi

Un articol de: Stelian Dumistrăcel - 08 Iunie 2010

O ciudată întâlnire a anglicismului grant cu două cuvinte înrudite sonor, cuprinse în expresii argotice, se găseşte în inventarul lexical dintr-un important dicţionar al limbii române, Micul dicţionar academic (MDA). Să reamintim însă, mai întâi, câteva informaţii despre împrumutul neologic recent.

În limba română actuală este frecventă utilizarea substantivului grant, cu accepţiunea de "sumă de bani acordată, de stat sau de o organizaţie, unei persoane sau unei instituţii, pentru un anumit program sau proiect în diverse domenii de activitate". Paralel, printr-o normală extensie, termenul este folosit şi cu sensul de "proiect elaborat pe baza unei subvenţii, obţinută, de obicei, pe baza unui concurs" ("Am de lucru la grant").

Este destul de curios faptul că, nici cu sensul de bază, termenul respectiv nu este înregistrat într-un dicţionar care îşi propune să cuprindă şi să explice cuvintele de interes şi de actualitate pentru un public larg, cum este, de exemplu, Dicţionarul explicativ al limbii române; ne referim la ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, apărută la Editura Univers Enciclopedic Gold (2009), dar nu lipseşte în lucrări lexicografice cu profil asemănător, apărute tot în ultimul timp.

Ne-am exprimat surprinderea cu privire la DEX, deoarece echipa care a redactat această lucrare este, măcar în parte, aceeaşi care a realizat, în cadrul aceluiaşi institut de cercetare al Academiei Române, MDA; or, în volumul al doilea din acest dicţionar (consacrat cuvintelor cu iniţialele D-H, apărut la Editura Univers Enciclopedic, 2002), există şi termenul de care ne ocupăm, ca o a treia "intrare" (în termeni tehnici lexicografici), aşadar ca un al treilea cuvânt grant, explicat lapidar prin "subvenţie". Iar… întâlnirea despre care vorbeam la început este una semnificativă pentru istoria, plină de surprize, a cuvintelor de împrumut din limba română.

Termenul recent grant, împrumutat din engleză, porneşte de la verbul latinesc credere "a crede", preluat prin franceză; în ultimă instanţă, dicţionare etimologice ale limbii engleze invocă un verb "anglo-francez" graunter, din fr. granter, reflex al formei originare creanter "a garanta". Şi, într-adevăr, verbul din limba engleză (to) grant înseamnă, în primul rând, "a-şi da asentimentul, a aproba", cu extensia, în plan juridic, "a dona, a dărui", substantivul corespunzător având, ca sensuri derivate, valorile "donaţie, subvenţie".

Un reflex al cuvântului de origine franceză grand "mare", consemnat în MDA sub grant 1, îl constituie expresia a-şi ţine grantul, din argou, cu sensul "a-şi păstra rangul, demnitatea" (aşadar… mărimea!); în acelaşi dicţionar, la cuvântul grant 2, apare sintagma furt prin grant, explicată drept "furt comis în complicitate, de către doi hoţi, dintre care unul se preface a fi păgubit". Faptele care se ascund în spatele acestei explicaţii au fost pe larg narate de August Scriban, în dicţionarul său, apărut în 1939, ce are numeroase şi atrăgătoare dezvoltări enciclopedice. Lexicograful ieşean susţinea că la bază s-ar afla tot cuvântul grand, cuprins în numele unui francez, Le Grand, preluat, sub forma Grant, de un cunoscut cartier din Bucureşti, a cărui amintire o perpetuează până astăzi mai ales podul Grant (în imagine, părţi din structura construcţiei din beton, ce pot fi observate în spaţiul liniilor de cale ferată). Pe vremuri un maidan, zona Grantului era terenul de acţiune al "borfaşilor" (numiţi chiar grăntaşi) ce puseseră la punct o tactică de jaf pe socoteala călătorilor naivi, cărora li se înscena găsirea unui portofel, ascunderea lui, percheziţionarea fără succes, prilej de a li se sustrage propriul portofel, prin manevre asemănătoare înşelătoriilor practicate mai încoace de schimbătorii ambulanţi de valută.

În realitate, numele cartierului şi al podului provine de la Sir, secretar al consulatului la Bucureşti în prima jumătate a secolului al XIX-lea, împământenit ca ginere al lui Dinicu Golescu şi al cărui conac s-a aflat în zona respectivă. Iată, aşadar, o legătură neaşteptată, pe terenul limbii engleze, între grantul subvenţie pentru studii, de astăzi, şi numele cartierului general al echipei de fotbal Rapid, supranumită şi "gruparea de sub Podul Grant"!