Invitatul săptămânii: Valorile culturale în epoca contemporană

De-a lungul existenţei ei, umanitatea a acumulat un număr uriaş de bunuri culturale. Din păcate, puţine dintre ele au rezistat timpului şi vicisitudinilor istoriei. Cu toate acestea, prin ele ni s-au transmis frumuseţea şi măsura civilizaţiilor succesive şi, de asemenea, cursul ascendent al umanităţii. Piramidele Egiptului, monumentele din Mesopotamia, cele ale Greciei antice, cele ale Romei, uimitoarele construcţii ale aztecilor, cele ale Renaşterii, construcţiile veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea, toate, şi nu numai ele, contribuie în a transmite din veac în veac extraordinarele însuşiri ale unor creatori de excepţie, ca şi eforturile celor care le-au înălţat. Bunurile spirituale ale umanităţii, nepreţuitele scrieri care s-au păstrat, transmiţându-ne imaginea unor lumi astăzi dis-părute, operele de artă din domeniul culturii şi picturii, podoabele - bijuterii inestimabile sunt, şi ele, mesagerele unor perioade care au trecut, pe care se cuvine să le păstrăm în memorie.

Asamblate, toate aceste valori ne dezvăluie partea cea mai bună din fiinţa oamenilor, însuşiri şi talente de excepţie, care merită cu prioritate a fi ocrotite, conservate şi, evident, studiate. Totodată, aceste valori ne dezvăluie trepte ale civilizaţiei umane, mersul omenirii în ceea ce a avut el mai deosebit. Ele reprezintă bunuri de preţ care se cer a fi ocrotite. Monumentele trebuie conservate, apărate de distrugere şi puse în valoare. Muzeele au, şi ele, menirea de a păstra comorile culturale. Fiecare popor caută să pună în evidenţă mărturiile propriului trecut, ca şi cele ale spaţiului pe care-l ocupă, chiar dacă ele aparţin unor civilizaţii premergătoare. Nu este vorba numai de respect pentru valori neîntrecute, ci şi de un mijloc de educare a tinerelor generaţii.

În epoca contemporană şi mai ales în ultima jumătate de veac, omenirea a trecut prin mutaţii extraordinare. Progresele tehnice, mai ales în domeniul informaticii, au dat o altă dimensiune vieţii omeneşti. Umanitatea cuprinsă într-un ritm înnebunitor trăieşte în lumea computerelor! Dar acest avânt extraordinar al ştiinţei şi tehnicii ascunde şi primejdii. Valorile trecutului au început să fie din ce în ce mai ameninţate, iar nu puţine, chiar distruse. Noi construcţii caracterizează marile oraşe ale lumii şi nu rareori ele pun în primejdie valorile arhitectonice ale trecutului, schimbă fizionomia a vechi oraşe, creează o nouă lume în care se şterge treptat imaginea păstrată de acestea, timp de veacuri, deoarece nu totdeauna sunt respectate valorile existente moştenite şi, de asemenea, prin proporţii şi dimensiuni, noile construcţii tind să anuleze, acoperindu-le sau reducându-le perspectivele şi uneori chiar înlăturându-le! Manuscrisele, ca şi operele de artă din domeniul sculpturii şi picturii, sunt supuse calamităţilor naturale, dar şi acţiunilor nocive ale răufăcătorilor sau ale neştiinţei deţinătorilor lor! Valorile culturale şi artistice trebuie apărate şi să fie respinse acţiuni şi măsuri care le pot distruge sau afecta în integritatea lor.

În România, problema este de mare însemnătate. Ţara noastră a fost, prin poziţia ei geopolitică, aşa cum spunea cronicarul, „în calea răutăţilor“. Cât de puţin s-a păstrat din ceea ce a fost vreodată! Dar vicisitudinilor li s-au adăugat propriile noastre comportamente nepotrivite, accentuate mai ales în timpul ultimelor decenii.

Libertatea recâştigată a dat prilej şi la distrugeri de valori culturale. Construcţii au fost lăsate să decadă sau chiar au fost înlăturate, deşi ele erau oglinzi spre civilizaţia trecută, pentru a se crea condiţii ca pe solul respectiv să fie înălţate clădiri uriaşe, rentabile pentru întreprinzătorii respectivi, dar deformatoare ale chipului oraşelor. Câte opere de artă au fost desţărate, trimise şi vândute peste hotare, deşi România deţine şi a deţinut un număr relativ restrâns, în comparaţie cu alte ţări, de astfel de valori!

Cărţile Bibliotecii Naţionale sunt păstrate în depozite nepotrivite, în aşteptarea construirii unui edificiu a cărui înălţare întârzie de două decenii. În acţiunea de renaştere şi în silinţele către mai bine, un loc de seamă trebuie să-l ocupe în minţile şi în inimile celor care conduc ţara, ca şi în cele ale fiecărui cetăţean al României grija pentru apărarea şi conservarea valorilor culturale şi artistice nepreţuite pe care încă le avem. Este o datorie a tuturor!