Lege şi moralitate

Unul dintre cele mai importante evenimente ale ultimilor 20 de ani este fără îndoială apariţia noilor coduri juridice care se discută azi în Parlament. Deşi poate părea exagerată această evaluare, totuşi îndrăznesc să o fac pentru o sumă de motive atât juridice, cât şi sociale, politice şi nu în ultimul rând religioase.

De ce sunt atât de importante aceste coduri? În definitiv, ele nu fac decât să pună laolaltă şi să compatibilizeze toate schimbările legislative petrecute în ultimii 20 de ani şi nu reprezintă o modificare bruscă şi radicală a instituţiilor juridice fundamentale, ci doar codifică unitar ceea ce a fost deja făcut disparat şi treptat.

Sigur că în bună măsură lucrul acesta este adevărat şi de multă vreme specialiştii în drept, profesori, magistraţi, avocaţi, reclamau acest efort de a sistematiza un domeniu care cunoscuse o sumedenie de reglementări, unele absolut noi, altele care revizuiau vechile reglementări şi care erau răspândite în mii de acte legislative care ajungeau inevitabil să se contrazică, să se suprapună sau din contră să lase spaţiu liber în chestiuni importante.

Pe lângă această necesitate strict tehnică de a face mai uşoară navigarea prin hăţişul legislativ postrevoluţionar, există şi alte necesităţi de natură conceptuală care ţin de filosofia dreptului, de natura politică a acestor coduri şi de impactul social pe care îl vor avea.

Aceste coduri nu sunt doar un exerciţiu de sistematizare a unui domeniu oarecare, cum ar fi un compendiu de specialitate în fizică sau o crestomaţie de literatură universală. Odată adoptate, ele vor modela existenţa întregii societăţi româneşti pentru o bună bucată de vreme. De aceea, adoptarea lor este unul dintre evenimentele cele mai importante de după 1989, poate la acelaşi nivel cu constituţia şi cu aderarea la NATO şi UE.

Odată adoptate, ele vor modifica felul în care oamenii îşi desfăşoară viaţa. Deşi nu pare, totuşi, efectul lor este mult mai important decât al constituţiei. Constituţia reglementează instituţii cu care cetăţeanul nu interacţionează direct şi constant tot timpul. Dar prevederile Codului Penal, de exemplu, îl urmăresc absolut tot timpul; Codul Penal modifica filosofia după care infractori demni de a fi închişi sunt doar cei care încalcă grav legea şi propune o abordare în care condamnările rapide în cazul tuturor infracţiunilor vor descuraja încălcarea legii şi nu gravitatea pedepsei. Aceasta poate însemna că oamenii vor fi arestaţi şi condamnaţi pe loc pentru infracţiuni minore, ca neplata unei amenzi sau traversarea nepermisă.

Pe de altă parte, noile coduri, din raţiuni de expeditivitate, nu recunosc legii penale un caracter de suport al moralităţii tradiţionale. Astfel, divorţul este simplificat, şi practici precum incestul sunt aparent dezincriminate pe motivul că faptele produse între adulţi care consimt nu sunt treaba Statului. Acesta este un alt tip de filosofie a raporturilor dintre lege şi societate, care modifică radical percepţia cu privire la rolul legii în societate. Impactul acestei schimbări nu este de neglijat. Dacă legea nu mai ocroteşte moralitatea, ci doar previne abuzul şi violenţa, impactul ei asupra societăţii este mult diminuat. Această filosofie provine dintr-o societate în care valorile morale sunt ferm întipărite în conştiinţa cetăţenilor, dar societatea românească nu este o asemenea societate. La noi, a fi adult nu înseamnă şi a fi responsabil moral, după cum o dovedesc şi recentele cazuri în care părinţii şi-au vândut copiii pentru organe.

Sunt câteva exemple, care, sper eu, dovedesc că pentru adoptarea acestor coduri este necesară o dezbatere largă la care să participe nu numai jurişti, ci şi preoţi, medici, psihologi, sociologi, filosofi şi alţi reprezentanţi ai societăţii, care prin competenţele din domeniul lor pot corecta şi adecva aceste coduri la realităţile societăţii româneşti, nu doar din perspectivă juridică, ci şi psihologică, morală, filosofică şi religioasă.