Luca Arbure, Portarul Sucevei, valențe istorice

Editura Crimca face o bucurie iubitorilor de istorie, scoțând recent de sub cernelurile tiparului cartea Luca Arbure, Portarul Sucevei, semnată de arhid. Vasile M. Demciuc. Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, în condiții grafice excelente, lucrarea scoate la lumină truda de cercetare a părintelui arhidiacon Vasile Demciuc, închinată împlinirii a 500 de ani de la moartea controversatului personaj istoric Luca Arbure, Portar de Suceava, petrecută în aprilie 1523.

Autorul cărții este cunoscut în spațiul bisericesc, dar și în cel universitar prin prodigioasa activitate în calitate de muzeograf, lector universitar, director al Departamentului de Științe Umane și Social-Politice din cadrul Facul­tății de Istorie și Geografie a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, consilier-șef al Inspectoratului Județean pentru Cultură Suceava și apoi director al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Națio­nal, Suceava. De la 1 august 2020, consilier eparhial în cadrul Sectorului patrimoniu al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Părintele profesor Demciuc a semnat, ca autor, o multitudine de articole, pliante, studii, monografii și cărți despre personalită­ți locale și naționale, precum și ­despre monumente din spațiul cândva bizantin, trudind necontenit spre scoaterea la lumină a numeroase pagini de istorie uitate, precum și a multor chipuri luminoase din trecutul nostru, înain­tași ce au făcut și au scris istorie pe pământ moldav.

Volumul despre care facem vorbire astăzi se înscrie în acest trudnic demers științific al părintelui Demciuc, văzut de autor ca pe o datorie de căpătâi pentru orice istoric cu simțire românească: „Încercăm să contribuim la tendința istoriografiei noastre contemporane de a scoate la lumină figura marelui dregător prezent în Sfatul Țării, unde, prin munca sa, a contribuit la împlinirea planurilor politice, economice și culturale ale domnitorilor”.

În cele șase capitole ale lucrării, precedate de un cuvânt-înainte și postfațate de o bogată biografie aflată la baza alcătuirii prezentei scrieri, autorul ne devoalează sistematic viața Logofătului Luca Arbure, deslușind și câteva aspecte controversate privind personalitatea marelui hatman al Moldovei, care și-a desfășurat activitatea sub trei domni: Sfântul Voievod Ștefan și urmașii lui, Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă. Parcurgându-le, străbatem un veritabil itinerar istoric, avându-l pe autor drept ghid: de la el aflăm detalii, conexiuni, radiografii ale unor situații geopolitice și militare în care a viețuit „personajul” principal al cărții.

Primul capitol, Câteva conside­rații privind familia hatmanului Luca Arbure, cuprinde, după mărturisirea părintelui Vasile Demciuc, aspecte generale, așa cum le prezintă izvoarele și documentele cercetate despre familia portarului Sucevei, Luca Arbure.

Următorul capitol, Portarul Sucevei, Luca Arbure - un adevărat „ambasador” al lui Ștefan cel Mare, este dedicat activității diplomatice a boierului moldovean, latură mai puțin cunoscută sau abordată de istorici, deși autorul scrierii ne încredințează că „misiunile diplomatice ale Portarului Luca Arbure atât în Regatul Poloniei și Marele Ducat al Lituaniei, cât și în Marele Cnezat al Moscovei ni-l descoperă un dregător de prim rang în Sfatul Domnesc, un adevărat ambasador al Țării Moldovei, fiind trimis în misiuni diplomatice destul de delicate”.

Al treilea capitol, Luca Arbure și asediul Cetății de Scaun a Sucevei din 1497, ne lămurește contextul geopolitic și militar al asediului Sucevei de către regele polon Ioan Albert, care, în luna august 1497, a invadat Moldova, mărșăluind spre capitala țării, cu intenția de a o cuceri și a-l înlătura de la domnie pe Vodă Ștefan, urmând să fie înlocuit de fratele său, Sigismund. Pe 24 septembrie armata poloneză a ajuns la zidurile Cetății Suceava, încercând să o asedieze. Deși au bătut cu tunurile zi și noapte trei săptămâni, au abandonat asediul pe 16 octombrie. La eșecul campaniei militare poloneze a contribuit sub­stan­țial „eroul apărării exemplare a Cetății”, nimeni altul decât Portarul Luca Arbure.

În capitolul următor, A fost Luca Arbure pretendent la tronul Țării Moldovei?, părintele arhidiacon Demciuc zăbovește cu deosebită rigurozitate științifică și prudență asupra unei probleme controversate privind viața și activitatea boierului Arbure, fără a se lansa sau a susține ipoteze neancorate în adevărul istoric, ci prezintă cu multă acuratețe o privire holistică asupra chestiunii în discuție.

Penultimul capitol al scrierii este dedicat activității hatmanului Arbure în timpul domniilor lui Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă. Cu aceeași acribie în expunere, pe baza documentelor studiate, autorul ne prezintă sistematic aspecte importante din perioada menționată, lăsând cititorului ca la finele cărții, în capitolul al șaselea, să descopere latura spirituală a Portarului Sucevei, Luca Arbure, ctitor de lăcașuri sfinte.

Forța persuasivă a celor peste 270 de pagini ale volumului este asigurată atât de expunerea sistematică, obiectivă a informa­ții­lor, cât și de numeroase izvoare menționate. Demersul științific viu, abordabil, accesibil, dar nu exhaustiv, antrenează cititorul să caute și să devoaleze noi pagini de istorie. Cartea nu se adresează doar specialiștilor în domeniu, ci și tuturor celor ce înțeleg istoria ca lucrare a lui Dumnezeu prin oameni și prin popoare, tuturor acelora care voiesc să (re)descopere personalitatea uriașă a unui boier moldovean, caracterizat sintetic de autor astfel: „Luca Arbure a fost un fenomen, prin bogăția și calitatea activității sale: boier, om de stat, comandant al oștirii Țării Moldovei, patron al artelor, ctitor de biserici”.